Primele verificări medicale, înainte de sarcină

Jul 2, 2009 by

Primele verificări medicale, înainte de sarcină

Sunt Carla, sunt fericită, sunt în sfârșit pregătită pentru un copil.

Am citit de curând undeva, pe un site cu și despre nou-născuți,  ca prima regulă atunci când dorești să rămâi însărcinată este să te prefaci ca deja ești.

Este vorba de a-ți asuma gândul că această sarcină poate să apară în orice zi și să fii pregătită fizic pentru ea. Să conștientizezi că trebuie să ai grijă de organismul tău, indiferent dacă ai aflat deja că ești însărcinată sau încă aștepți să devii. Trebuie să te menajezi, să eviți consumul de medicamente, alcool sau droguri, să eviți efortul fizic în exces, băile foarte fierbinți sau foarte reci, precum și orice alt factor care ar putea dăuna sarcinii. Consumul de tutun trebuie și el redus cât mai mult, până la suprimarea totală – dacă acest lucru este posibil. Iar dacă o anestezie sau o radiografie dentară pare cu totul inofensivă, în caz de sarcină ea poate dăuna bebelușului mai mult decât ne  putem imagina.

De fapt, am ținut cont de acest sfat încă dinainte de a-l fi citit, fiind – în esență – o alegere logică, de asumare elementară a siguranței și sănătății viitoarei sarcini. Dacă o sarcină neprogramată te poate lua complet prin surprindere și o poți pune în pericol – involuntar – înainte de a afla de ea,  o sarcină dorită și așteptată trebuie tratată cu atenție și “ajutată” să se dezvolte, încă din primele zile, în condiții cat mai bune. Dacă vrei sa fii o bună mamă, conștient, antrenează-te încă dinainte și responsabilizează-te pentru ceea ce se va întâmpla în burtica ta.

Primele verificări medicale, înainte de sarcină

M-am hotărât, deci, să-mi fac preventiv o serie de analize specifice, care să-mi confirme dacă organismul meu este sănătos și pregătit pentru ”marele început” al unei noi vieți. Am parcurs, astfel, un lung drum al Golgotei, între cabinetele medicale și laboratoarele din oraș. N-aveam niciun fel de suspiciuni că aș putea fi suferindă de ceva, deci mi-am propus să profit de gratuitatea oferită de “stat” și să rezolv toate aceste lucruri, cu răbdare și calm, în policlinicile care au contract cu C.A.S.

Mare greșeală. Cum singura policlinică din zona mea de domiciliu, care întrunește condițiile de mai sus, este Centrul de Diagnostic și Tratament Cluj, ultima redută regională a statului – pe cale de prăbușire iminentă, m-am prezentat la ghișeul de informații și am aflat așa:

– Centrul este în “faliment” (dacă o instituție direct subordonată statului poate păți așa ceva). Personalul nu și-a primit salariile, fondurile pentru consultații și analize gratuite au fost alocate pe un plafon minim și imediat epuizate, nu există bani, nu există bani, nu există bani. Iar pacienților li se recomandă să se îndrepte spre cabinete private și să-și  rezolve problemele medicale contra cost.

– Pentru examen endocrinologic trebuie să solicit doctorului în cauză o programare ulterioara pentru consult, DAR nefiind alocate fonduri din partea C.A.S., nu mai sunt locuri disponibile decât începând cu luna octombrie (peste 4 luni) – și acelea ipotetice, în limita plafonului minim de deconturi estimat.

– Pentru consultație ginecologică și test Papanicolau este nevoie, de asemenea, de programare prealabilă, însă am fost sfătuită de toți cunoscuții să nu mă las pe “mâna” lor, ustensilele și condițiile de igienă de acolo fiind inumane, la fel ca și modul în care medicii tratează pacientele venite la consult, acestea fiind considerate “sărăntoace fără pretenții, care nu-și permit un consult privat, deci acceptă orice tratament din partea medicului”.

– La Dermatologie, deși te duci cu o problemă acneică foarte vizibilă (semn al unei dereglări hormonale), ți se face un simplu examen vizual de câteva secunde și ești expediat cu o rețetă ce conține medicamente care nici măcar nu au legătura cu afecțiunea de pe rețetă, toate acestea după ce în prealabil ai așteptat 3 ore să fie consultați 2 pacienți în aceeași manieră grăbită și superficială, restul timpului fiind alocat discuțiilor cu agenții de vânzări de medicamente, precum și șuetelor matinale cu alte doctorițe de pe palier.

– Analizele de laborator (sânge, urină) nu se fac decât la laboratoare private, care au contract cu C.A.S. Aceste laboratoare, de altfel, susțin că nu au fonduri pentru analizele gratuite, că plafonul a fost deja epuizat pe mai multe luni în avans și că numai în toamnă se mai pot face programări.

Dreptul la sănătate

De ce tot acest efort? Pentru că e dreptul meu la sănătate. Pentru că 9 ani de zile am contribuit lunar, consistent!, ca orice bun cetățean, la fondul național alocat sănătății, fără a avea nevoie de niciun serviciu medical. Iar acum doresc să beneficiez de această contribuție! Slavă Domnului că nu sunt bolnavă, ca să cad din picioare în ușile cabinetelor medicale, nefiind consultată pentru ca “nu sunt bani”.

Dezarmată, am trecut deci la planul B:  programări, în limbaj politicos și decent, la cabinete private, pentru fiecare chestiune în parte. Alți bani, altă distracție. O distracție necesară însă, pentru liniștea mea.

Dar mă întreb: odată cu dorita sarcină, ce se va întâmpla cu toate examenele și analizele periodice pe care va trebui sa le fac? De fiecare dată va fi la fel, va trebui să apelez – pe banii mei – la sistemul privat, pentru chestiuni  garantate de stat și deja plătite lunar, din impozite și taxe? De ce sunt obligată să plătesc de două ori pentru același lucru? Unde sunt banii pe care noi îi dăm degeaba sănătății, dacă nimeni nu beneficiază de ei? Pentru ce se mai dau salarii medicilor din policlinici, dacă ei nu oferă consultații gratuite celor în drept să beneficieze de ele? Și nu vorbesc despre costul unor analize, ci despre consultația oferită, din ochi, de către un cadru medical oricum plătit să facă acest lucru, în cabinetul său.

Întrebări retorice, vechi de când lumea și frustrante în egală măsură în orice moment al vieții… Trebuie însă să mă înarmez cu mult calm și răbdare și să nu mă las copleșită de la început de stresul acesta, pe care oricum nu-l voi putea înlătura altfel decât resemnându-mă că voi plăti totul, atât cât voi avea nevoie. Of!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.