Mi-a fost mereu frica de dentist, aproape ca de moarte si undeva la egalitate cu oroarea de insecte.

Nu stiu de unde mi se trage, cert e ca nu-mi amintesc sa ma fi asezat vreodata cu placere pe scaunul stomatologului.  Pana acum n-am avut complicatii foarte mari (daca e sa ma compar cu grozaviile istorisite de altii) si nici n-am neglijat  aspectele legate de sanatatea si igiena dentara, la nesfarsit. Pur si simplu n-am putut niciodata sa merg de buna-voie la dentist, pana n-am simtit ca pic de pe picioare din cauza unor dureri, ce ma chinuiau de zile intregi. Evident, lasand sa se agraveze cate o problema, trebuia sa ma astept la ce e mai rau, odata urcata pe scaun. Ceea ce s-a si intamplat mereu. Plus ca am avut si niste evenimente acute, pentru care nu sunt vinovata cu nimic, dar care ar traumatiza pe oricare dintre voi.

Mai tarziu, o doctorita mi-a explicat ca ma aflu intr-un cerc vicios: cu cat imi e mai teama, cu atat organismul secreta o cantitate mai mare din nu-stiu-care hormon, care apoi altereaza afectul anesteziei, facand-o sa “nu prinda”, iar pe mine sa ma doara orice interventie aproape ca “pe viu”. Odata scapata, am ramas de fiecare data cu trauma ca totul e extrem de dureros si neplacut,  indiferent de cat e de puternica anestezia… iar data urmatoare am mers si mai ingrozita, m-a durut si mai tare… si tot asa.

Am ajuns sa-mi plombez simple carii de suprafata, cu 2 diazepamuri luate inainte si  apoi cu anestezia propriu-zisa… fara sa ma mai doara, intradevar, dar si fara sa-mi scada disconfortul si oroarea cu nimic. Plus ca orice interventie a devenit din ce in ce mai anevoioasa si consumatoare de timp, din cauza crizelor de plans continue, pentru care trebuie mereu sa ne oprim la cateva minute, ca sa ma pot linisti, sa nu ma inec si sa pot respira din nou omeneste. Hainele de pe mine, fie vara fie iarna, sunt ude leoarca la final, parul imi e ud si el cu totul, iar scaunul arata de parca s-ar fi turnat o galeata de apa pe el.

Nu cred ca problema acesta, devenita clar psihologica, va trece vreodata de la sine. Si nu stiu ce sa fac sa o combat. Maine ma asteapta o rezectie, amanata zilnic de mai bine de un an, despre care am auzit si citit numai de rau, astfel incat sunt mai infricosata ca niciodata de ceea ce va urma. Daca nu mai aveti nicio veste de la mine zilele viitoare… plangeti-ma, caci am murit. De groaza.

1. RuR Says:
   July 29th, 2009 at 4:37 pm

   Mdah. Subscriu senzatiilor extreme la care faci referire. Mor de groaza, aproape la fel ca atunci cand in apropierea mea este un sarpe. Ii urasc. nu cred insa ca vei muri, pentru ca si mie mi-a demonstrat Cami ca exista interventii fara durere,…
   Si crede-ma, o dezamagire doare mai tare si persista mai mult. Imi zicea taica-miu acum mult timp..” lasa ca-ti trece pana te-nsori”. ma vad nevoit sa-l citez
   (adapteaza tu afirmatia cu maritisul )

2. carlitos Says:
   July 29th, 2009 at 7:02 pm

   Pai sper sa-mi treaca la propriu pana ma marit, ca altfel de e rau!

   Pe de alta parte, uite ca mie nici macar Cami n-a reusit sa-mi demonstreze ca poate sa nu doara… chiar si atunci cand ma indopa cu calmante cu o ora inainte sa ma aseze pe scaun si ma trata cu tigari si cafea, ca la o sueta intre fete, asteptand sa-si faca efectul medicamentele si sa ma poata urca pe scaun…

   Dar ce-o fi o fi. In God we trust si fie ca treaba asta sa mai compenseze din pacate si sa ies si eu mai “clean” dupa ziua de maine.

3. Georgiana Says:
   February 23rd, 2010 at 1:48 pm

   Draga mea, am un singur sfat pentru tine: shimba dentistul!! cat mai repede!!
   Am suferit si eu de aceasta teama paralizanta de dentist, chiar si simplele conversatii despre acest subiect imi dadeau fiori. Pana am dat peste o doamana dentist painea lui Dumnezeu. Am inceput sa merg cu placere la ea, desi la prima vizita am tremurat pe scaun, incat m-am ales cu o febra musculara. Exista mai multe tipuri de anestezice, de la cele mai slabute folosite pentru copii, pana la cele mai tari, de la care, crede-ma, imi amortea jumatate de cap…nici nu se punea problema sa mai simt ceva…si eu chiar am avut probleme. Singura durere pe cre a simtit-o, ai sa razi, era de la acul seringii cu care se facea anestezia!