Problema:

In fata biroului avem un semafor. In fata lui, o trecere de pietoni care incepe si se termina cu doua borduri inalte, intre care se astern, marete: 4 benzi de sosea asfaltate la ante-penultimele alegeri prezidentiale si, intre ele, doua linii de tramvai, cu sinele devia(n)te fata de nivelul asfaltului strazii si diverse gropi si ridicaturi de-a lungul lor.

Acest semafor a fost montat de curand, pentru o mai buna gospodarire a traficului din intersectie, la un loc  cu  doua  difuzoare ce emit un semnal sonor, pe ambele parti ale strazii, pentru persoanele oarbe – inteleg eu. Sunetele sunt asemenea unui ticait puternic de ceas: cat semaforul este rosu, ticaitul se aude lent, la secunda. Cand apare culoarea verde, ticaitul se aude intr-un ritm accelerat, contra-cronometru, indemnand la mobilizare si miscare.

Semaforul iti ofera unda verde exact cat sa traversezi bulevardul cu mersul tau cel mai rapid. Daca n-ai prins primele  secunde de verde, n-are rost sa te avanti in a traversa, pentru ca vei sfarsi alergand – pe tocuri sau fara – pana pe celalata parte a strazii.

Intrebare (exercitiu de imaginatie):

De cate semafoare “pe verde” are nevoie un pieton orb – caruia i s-au creat aceste conditii speciale de deplasare, pentru a traversa?!

1. Liviu Says:
   July 24th, 2009 at 1:33 pm

   Oare orbul se gandeste si realizeaza ca el e mult mai binecuvantat decat retarzii care au inventat semaforul ala? Decat prost gramada, mai bine umbli pe intuneric.

2. carlitos Says:
   July 24th, 2009 at 1:53 pm

   Orbul ala, saracul, daca-ar sti ce-l asteapta nu s-ar mai gandi decat cum sa faca drumul inapoi, de unde a venit, pomenindu-i pe toti de neam si patrie.

   Dar ai dreptate, responsabilii cu aceste proiecte de sameforizare sunt, daca nu retarzi cu acte, macar o gramada mare de prosti.