Top 10 – Lucruri ce-mi displac (III)
Penultima parte a acestui top al “urii si frustrarii”. 
Nu insa si sfarsitul clasamentului personal al lucrurilor ce-mi displac… printre multe altele.
7. Oamenii care nu-si fac timp. I used to have a lot of friends… socializam in stanga si in dreapta, ca abia imi ajungea timpul liber sa-l impart intre atatea cunostinte. Insa am observat, odata mutata din orasul natal, ca multi din “prietenii” mei au uitat cu desavarsire sa se preocupe de soarta mea. O vreme m-am simtit datoare sa mentin relatiile de amicitie prin telefoane periodice, prin mailuri de “ce mai faci?”, prin abordari pe messenger etc. Apoi am obosit, constatand ca – daca nu faceam eu primul pas – unii “prieteni” nu m-au cautat niciodata. Nu m-au sunat, nu mi-au scris, nu m-au apelat luni intregi. Iar apoi, dintr-o data, intersectandu-ne, am primit reprosul: “N-ai mai dat niciun semn de viata de atata vreme!” … Wtf, dar tu?! “Aaaa, eu m-am tot luat cu cele zilnice si… stii cum e… n-am mai apucat sa te caut…” Exista vreo lege nescrisa care sa oblige doar una dintre parti sa faca “eforturi” de mentinere a uneii prietenii, de obicei cea plecata pe alte meleaguri? Si mai ales: chiar asa ocupati suntem, incat sa nu reusim la finalul unei zile, in timp ce – sa zicem – stam pe wc, sa dam cate un telefon cuiva? Avem vieti chiar atat de pline, incat sa nu reusim cu lunile sa ne rupem din “cele zilnice” ca sa vizitam un prieten? Nu mai cred de multa vreme in scuza patetica “n-am avut timp”, atunci cand e vorba sa te vezi / auzi cu cineva apropiat. Putem vedea cu totii dincolo de acest argument. Si da, nu-i obligatoriu sa fim prieteni, daca s-a schimbat conjunctura in care obisnuiam sa socialziam; nu se termina lumea pierzand o cunostinta. Dar mai bine asa, decat sa inlocuim mereu adevarata explicatie “n-am mai considerat important sa te caut” cu penibila “n-am avut timp sa te sun”… Stiu, nu spunem nicicare acest lucru, incercand sa mentinem o situatie de convenienta care, oricum, nu mai are nicio valoare in acel punct. Aceiasi oameni sunt cei care spun “n-am avut timp” intr-o multime de situatii banale… incat nu pot sa nu ma intreb: ce anume va mananca tot timpul, oameni buni?!
8. Filmele de groaza. Sunt omul care nu s-a putut uita, de frica, nici la serialul de comedie Tales from the Cript si n-am nicio jena sa recunosc acest fapt. Fie ca sunt cu alieni, cu monstri, cu zombies, cu creaturi sau bacterii scapate din laborator, cu morti inviati sau cu fantome, duhuri sau spirite paranormale – toate aceste filme ma inspaimanta mai ceva ca pe un copil. Si asta din cauza ca eu nu fac mare diferenta intre realitate si fictiune, pornind de la premiza ca nimic nu ne garanteaza ca ceea ce noi doar ne imaginam nu poate exista cu adevarat. Uneori ma intreb daca nu cumva tema unui film este, de fapt, rodul unei viziuni a scenaristului, consecinta unei priviri lucide intr-un viitor pe care mintea nostra nu-l poate concepe ca fiind cu potential de realitate… semne ale ceea ce va urma. Pentru mine niciun scenariu apocaliptic nu e vesel, niciun monstru sau alien nu ma face sa rad si niciun fenomen paranormal nu ma face sa ridic din umeri nepasatoare. Si da, mi-e frica de orice scena de film nerecomandata celor sub 15 ani, ma speriu si plang la faze dure, imi pun mainile la ochis si, in genere, n-am nicio curiozitate sa vizionez asemenea porcarii, care sa-mi faca apoi cosmaruri sau nopti albe. Sunt de parere ca numai mintile bolnave pot avea o placere in a viziona “la rece” filme de acest gen… si nu inteleg rostul fortarii limitelor mentale, pentru a rezista terorii sau groazei pe care unele filme de gen ti-o inoculeaza in subconstient. Senzatii tari.
[ Puteti citi intregul top aici:
July 21st, 2009 at 8:29 am
Ups, eu sunt unul dintre oamenii care nu-si fac timp.
Dar numai uneori, cand chiar nu am timp, cand altii mi-l impart cum vor ei. 
July 21st, 2009 at 8:58 pm
Pai sa-ti faci!
Macar cand stai pe wc, cum spuneam…
Adevarul e ca toti facem la fel, amanand si uitand sa ne interesam cu lunile de cei dragi – nu foarte apropiati. Si sunt persoane, ca mine, pentru care chiar e important acest aspect si se necajesc tare atunci cand simt ca tin de o relatie numai de capatul lor. E firesc, pe de alta parte, sa nu tina o vesnicie, mai ales daca nu sunt prietenii foarte stranse.