Lamaie imi lanseaza o provocare numa-buna de pus pe rana celor care nu pupa niciun concediu vara asta: o destinatie de care nimeni sa nu stie, un loc secret – prea putin mediatizat, o poienita de care nicio agentie de turism nu mi-a vorbit vreodata etc.

Pai eu de unde sa stiu? N-am calcat mai departe de draga mea Budapesta, daca e sa uit de mica escapada la Viena – de care vreau sa uit, pentru ca a fost momentul cand un imbecil ne-a lovit masina, noi fiind in mare incurcatura cu vocabularul nostru turistic: “nem sobod, brusli odide lunceag, hiuie fos si ciocolom” (am spicuit din vastele mele cunostinte de limba maghiara, cu care ne-am conversat cu politistul de la rutiera si soferul nervos si aproape turmentat).

Aaaa, da. Si am fost in Egipt, o vacanta de viiiis, despre care am povestit cateva chestii demne sa-mi aduca acasa valizele de la HotCity, nu-i asa?! – iar de restul povestirii, cu poze si tot tacamul, n-am mai avut sange si masochism sa ma apuc. Egipul, insa, a pierdut titlul de “destinatie exotica ascunsa”, de cand cu miile de turisti balcanici, eliberati de mitul Parailiacaterini, plecati in cautare de senzatii tari i.Hr.

Deci ce sa spun. Una peste alta, as umple cele doua valize cu cateva piese sumare de imbracaminte si un cort, numa-bun de ancorat aici:

Ladies and gentlemen, Bolivia, Uyuni.

As fi vrut sa va povestesc cateva detalii “tehnice” despre acest colt de Paradis. Insa, de cate ori privesc aceste imagini, imi piere vocea si rama muta-muta de uimire, ca si prima oara cand mi-am imaginat cum ar fi sa calc in acel loc. Si nu stiu daca am destula imaginatie sa cuprind cu mintea toata acea bucurie a sufletului si a ochilor,  sa aproximez orele, zecile de ore in care as sta intinsa in contemplare, sa numar mii de pasi facutipe aceasta oglinda de sare.

Acest desert de sare, unic in lume in privinta dimensiunilor sale ( suprafata sa masoara mai mult de 10.ooo km²) este situat in sud-vertul Boliviei, la o altitudine de 3.650m.  Cond este acoperit de apa, acesta devine cea mai mare oghinda naturala a lumii, reflectand cerul si peisajul inconjurator pana in cele mai mici detalii. Privelistea, va asigur, este spectaculoasa:

Cei care-au pasit pe acest taram de vis povestesc ca au avut impresia ca au calcat pe nori si apa…

Iar in locurile uscate peisajul ne arata scene parca desprinse din filmele s.f. cu planete inca nedescoperite,

sau – de ce nu – din povestea cu Craiasa Zapezii…

Mai multe fotografii care sa va taie respiratia gasiti aici, un site care a adunat la un loc toate minunile lumii, in imagini de vis.

Eu sunt gata de plecare oricand, astept doar valizele norocoase!

p.s. Innuenda e numa-buna sa preia leapsa si sa ne povesteasca si ea, eventual “din familie” , despre locuri de vis.

1. Am valize noi! « Says:
   July 16th, 2009 at 1:16 pm

   [...] Am valize noi! Zilele trecute visam cu ochii deschisi la o vacanta de vis, petrecuta in micul meu colt de paradis, descoperit de curand pe internet, gratie curiozitatii viitorului meu sot: Desertul de sare Uyuni. [...]