22 iunie

Jun 24, 2009 by Carla

Nimeni nu se juca nimic în acel moment al după-amiezii.

Ar fi fost liniște totală în cameră, dacă nu s-ar fi auzit, din ce în ce mai tare,  hrrrr-hrrrr-hrrr… Pisica omniprezentă.

Pisica torcea, astfel, tolănită sub brațul mamei. Mami visa cu ochii deschiși, tolănită pe brațul lui tati. Iar tati aproape că moțăia, tolănit pe cuvertura cu iz vintage.

M-am gândit că, printre planurile de nuntă, pregătiri, liste, treburi de rezolvat,  diete, mușchi, vise de “prima casă” și alte preocupări lumești, aș putea să mă strecor și eu în viața lor. Parcă ghicindu-mi gândurile, tati arătă cu degetul spre buricul mamei, împungând-o cu drag:

– Am plantat acolo o fetiță, să știi!

A spus-o cu atâta siguranță, încât mai că m-a convins.