La inceput nici nu mi-am dat seama la ce te referi. Dar cred ca nici tu: ma refeream la ACELE MAME pe care sarcina si nasterea le schimba cu totul, le inraieste fata de ceilalti, nu-mi spune ca tu n-ai cunoscut asemenea personaje. Fie ca e acea depresie post-natala, fie ca e ceva ce le scade gradul de toleranta vis-a-vis de ceilalti direct proportional cu cresterea adorarii odreslei… e o atitudine cel putin deranjanta si incorecta. [Forumul DC e plin de asemenea specimene, care arunca cu rahat in toate directiile.]

In ceea ce ma priveste mi-esti prietena de atatia ani, ii ador pe copiii tai, te apreciez ca mama si ca femeie pentru tot ce faci si stii bine ca e asa. Nu ma gandisem nicio clipa la tine cand scrisesem acea idee si in continuare consider ca nu ti se potriveste cu nimic caracterizarea acelor femei la care ma refeream.

Dar ai dreptate, e o chestiune personala. Pentru ca sunt lucruri ce ma obosesc, imi DISPLAC, nu le agreez pur si simplu pentru ca nu se potrivesc cu ceea ce sunt eu. Am tot dreptul sa scriu despre ele intr-un spatiu personal, nuantat si exagerat atat cat consider, de vreme ce nu ma duc sa sacai pe nimeni direct cu pasarelele mele, asa cum fac acele categorii de persoane despre care scriam. Cat despre intoleranta, intradevar – asa am vrut sa sune, pentru ca se voia un post agresiv si exagerat.

Nu e un top al urii, nici unul al otravii… e pur si simplu, cum spuneai, un “manifest” al lucrurilor care imi displac in acest moment. Urmeaza, de exemplu, celularele si zgomotul pe care-l produc… aici relevanta e experienta de 8 ani de lcuru cu telefonul la ureche… personala si subiectiva, da.