Multumita Lamaiei, care mi-a trimis o leapsa pisiceasca numa’ buna de inceput weekendul intr-un ton mai vesel decat ziua de ieri, mi-am reamintit ca a trecut o gramada de vreme de cand n-am pai povestit nimic despre adorabila, nemaivazuta, nemaipomenita, extraordinara, unica si irepetabila noastra Scumpa.

Am o multime de poze si clipuri cu ea, v-as turna zilnic povestioare despre cum a dat din mustati, cum a clipit, cum a adormit, cum m-a impins cu labutele cand am vrut s-o mangai fara motiv, cum m-a dragalasit cand i-a fost foame… mai ceva ca o mama isterica, mandra nevoie mare de odorul ei cel-mai-special-din-lume! Despre cum se joaca D. cu ea in fiecare seara, la spatarul scaunului, despre cum ne cheama sa jucam prinsa, despre cum bea apa numai de la robinet… Vai, o minune de pisica, nu alta!

Dar cum nimeni n-are rabdare sa asculte asa ceva, fie ca e vorba despre copil, pisica sau purcel, profit acum de ocazie sa pun o  poza cu My Precious, in speranta ca – si daca nu-mi aduce un adorabil tricou Kitten, macar am gasit prilejul sa redeschid seria posturilor cu si despre ea.

Poza cu pisica si tricoul:

Si, bonus, un portret de familie, Scumpa si Blu – frate’su cu o generatie mai mare, motanul maica’mii, surprinsi intr-un moment scurt si izolat de prietenie:

1. Tomata cu scufita Says:
   June 27th, 2009 at 11:43 am

   Vaaaaii, cat e de alba. Ca laptele. Sa va traiasca.