Exercitiu de logica, matematica si economie:

Nu e paradoxal cat timp (nu intamplator cea mai pretioasa resursa, cel mai scump platita) pierdem constant, in goana dupa oferte, dupa “cel mai bun pret”?!

Regula acesta se aplica, in genere, exponential cu valoarea produsului pe care dorim sa-l cumparam. Sa luam exemplul meu, care m-a tinut ocupata de ceva vreme incoace: cauciucuri la masina.

Daca nu stii ce cauti, daca nu te pricepi, daca ai vrea si cel mai bun pret si cea mai buna calitate, ai pornit pe un drum al Golgotei nebanuit. Pentru ca “ofertele se tin lant”. Pentru ca, cu cat sapi mai adanc pe google, cu atat gasesti mai multe pareri contradictorii. Gigel prefera anvelopele X, Costel e un dusman declarat al anvelopelor X – de vreme ce mult mai bune sunt anvelopele Y, al caror pret imbatabil se datoreaza producerii sub licenta mult mai vestitelor si totodata scumpelor cauciucuri Z… Vine Iulica si te invata ca esti un prost, ca atunci cand investesti in viata si siguranta ta pe sosea, tocmai Z este cea mai justificata alegere, iar pretul piperat vorbeste tocmai despre calitatea net superioara a brandului. Faci rabat la viata ta? Totusi, Costel – care face din hobby drifting pe asfalt in parcarea fiecarui hypermarket, crede ca de vreme ce au viata scurta, nu merita sa investesti in ele… iar siguranta pe sosea tine, in primul rand, de abilitatile tale de sofer, de a evita pericolele etc. Aici, Gheorghe se ataca personal, pentru ca un individ ce face drifting pe asfalt nu poate avea nici cea mai mica idee despre ceea ce inseamna responsabilitatea pe sosea… iar un sofer cumpatat, ca el, nu trebuie sa investeasca decat in cele mai ieftine cauciucuri, care vor tine la fel ca oricare altele, daca stii sa conduci frumos si civilizat. Gigel intervine, exemplificand cum un vecin cu Dacie si cauciucuri ieftine ar fi putut scapa cu viata din acel accident, daca nu derapa din cauza cauciucurilor proaste… si oricum conducea incet si prudent, fara indoiala, cu asa o masina…

Intru pe alt forum, unde ii regasesc pe protagonistii anteriori, deghizati sub alte palarii de specialisti in ale cauciucurilor… Renunt.

Am pierdut dupamizei intregi citind opiniile utilizatorilor, spicuind pe hartiute diversele marci, cu preturi cu tot, cu avantaje si dezavantaje… cu ma’sa si cu tac’su. Timp in care a trecut iarna peste mine, cu zapezile ei cu tot, cu polei si ghetus, dandu-mi mari emotii la fiecare utilizare a masinii. M-am hotarat in final si ce vreau, asa ca am purces la a gasi cea mai buna oferta de pret, la comercianti. Si am facut comparatii… si unde pretul e a bun, nu asigurau montajul… si unde primeam totul inclus in pret, parca nu-mi convenea pretul… si tot asa.

Pana cand, intr-o dupamiaza calduroasa de vara (alaltaieri, mai precis), am inteles ca orice pret vs. calitate e mai bun decat sa te sinucizi pe cauciucuri ajunse oglinda. Asa ca am intrat intr-un magazin de piese auta ce mi-era in drum, am luat 2 cauciucuri, in 10 minute baietii le-au montat pe masina, iar in 15 minute am putut conduce din nou cu siguranta ca ajung nevatamata din punctul A in punctul B. Si nu-mi mi-a mai pasat daca la Metro le gaseam cu 20 lei mai ieftine, nu mi-a mai pasat ca la atelierul din celalat capat de oras gaseam la acelasi pret ceva mai bun… cu atat mai mult nu-mi mai pasa ca 4 soferi vor spune ca nu-s de calitate cauciucurile, iar alti 5 le vor lauda. Sau invers, ca sa-mi para rau pentru alegerea facuta.

Ce-am castigat? Doua cauciucuri noi, de care aveam nevoie inca de acum jumatate de an, la u n pret mai mult mau mai putin avantajos. Liniste. Multumirea ca am rezolvat o problema amanana de atata timp. Eliberarea unui sertaras din memorie, ala in care depozitasem toate informatiile despre diversele tipuri si marci de cauciucuri de pe piata, pe care ma chinuiam totodata sa nu le uit.

Ce-am pierdut? Zile intregi din timpul meu, incercand sa asimilez informatii relative, pe care nici macar nu le pricepeam. Mii de neuroni condamnati sa retina detalii, sa socoteasca diferente de pret, sa calculeze cum ies la bani cel mai bine… daca iau de acolo si montez pe alti bani, in alta parte de oras? sau daca fac totul, pe ceva banuti in plus, in acelasi loc?

Am pierdut TIMP. Timp pentru chestii ce nu ma interesau in mod special, care nu constituie pentru mine un domeniu de interes, care nu-mi folosesc la nimic de vreme ce n-am facut nimic cu toate acele informatii, pana la urma.

Si timpul asta, dedicat studiului si gasirii celei mai bune oferte, m-a costat mai scump decat cea mai proasta oferta de cauciucuri. Facand un calcul matematic al costului fiecarei ore din viata mea, raportata la salariul mediu din ultimul an de munca, am cocluzionat ca am fost cel mai scump consilier in ale cauciucurilor, pe care mi-l puteam permite. M-am furat singura, mai mult decat m-ar fi furat altii, incercand paradoxal sa fac cea mai buna alegere cu banii mei. Si nici nu m-am platit pentru serviciile de consiliere oferite.

Indraznesc sa spun ca la fel faceti si voi. Cu fiecare obiect de mobila achizitionat, pereche de pantofi, vopsea de par de pe raftul cu prea multe produse similare, pachet de unt sau borcan de muraturi.  Calculati , printre miile de preturi  si oferte ce vi se perinda constant prin minte, si cat costa timpul vostru, cat timp petreceti cautand cele mai bune oferte la orice, iar apoi cat ati economisit fata de celelalte oferte… va va zdruncina puternic viziunea despre cumparaturi.

1. punctpei Says:
   May 25th, 2009 at 11:31 pm

   1. Eu ti-am zis din start unde sa mergi… cel putin unde am mers si unde as merge eu
   2. Poate aceasta cautare, platita asa de scump, produce placere. De exemplu eu acum imi caut cutit…
   3. Poate imi iau acel cutit si atunci discutam altfel! ))))))))))
   4. Glumeam cu 3, dar nu cu 2!