Falsa sinceritate

Acum doua veri asteptam cuminte, intr-o dupamiaza de vara, pe o terasa din Unirii, sorirea prietenei mele cu cei doi copii ai ei, la un suc. Purtam o pereche de pantaloni in carouri, preferatii mei, despre care chiar credeam ca-mi vin bine si sunt trendy, pe langa faptul ca erau ideali pentru vremea de afara, racorosi si comozi… Lume multa, la mese si la plimbare, ca-n Unirii; terasa plina, eu la masa cu inca doua-trei persoane. O vad in zare pe prietena mea, ma ridic si ii fac semne cu mana, de recunoastere. Ajunsa la cativa metri de terasa, fiica prietenei mele – pe atunci in varsta de vreo 6-7 ani (Gaby, gresesc?),  se uita la mine si striga din toti plamanii (exagerez de dragul povestirii):

- Vai, Carla, ce caraghioasa esti cu pantalonii aia!!!

Prietenele mele pe jos de ras, restul lumii de pe terasa cu ochii pe “caraghioasa”, eu palida… Toata lumea se amuza copios. Jenata, prietena mea incerca sa-i faca educatie fetitei, certand-o:

- Vai, Bubu, cum poti sa spui asa ceva! E urat sa vorbesti asa, daca se supara Carla pe tine, nu te gandesti putin?! Nu e voie sa spui asa ceva…

La care a’ mica, profund ofensata de reactia mamei si simtindu-se datoare sa-si clarifice intentiile, se intoarce la mama-sa si-i spune grav, facand totala abstractie de prezenta mea acolo:

- Dar daca-i grasa, cum sa-i spun?!

Am ras cu lacrimi. Cum sa te superi pe un copil care iti spune adevarul, cu atata inocenta si sinceritate, facandu-te sa razi cu atata pofta de propria ta infatisare?! Cum sa nu-ti fie drag sa auzi un copil spunandu-ti ceea ce altii nu ti-ar spune, ca sa te menajeze, lasandu-te sa traiesti in “intuneric si ignoranta”!? :) )

Morala? Acesta este diferenta intre sinceritatea fara rele intentii, directa si clara, dintre observatia pertinenta si falsa sinceritate, pe care unii o invoca drept “dorinta de a-ti face un bine”, insa cu care nu incearca – de fapt – decat sa te raneasca gratuit.

Posted under: Life, Lumi paralele

Tags: , , ,

6 Responses to “Falsa sinceritate”

  1. Tomata cu scufita Says:

    Oh, Carla, ce frumos le spui tu cateodata. :)

    Imi pare tare rau ca inca se mai scrie despre subiectul asta, dar cred ca se numeste lucru manual. asa ca, mai bine e sa nu mai dau apa la moara.

  2. Richie Says:

    Copiii vorbesc fara filtru, asta-i adevarul. Si nu gandesc in perspectiva, mai departe de prezent. De ex a mica nu cred ca se gandea sa-ti sugereze sa nu te mai imbraci cu pantalonii aia :) ).

  3. carlitos Says:

    @ tomata: stiam ca asa ai sa spui! :) n-am mai dat explicatii in text tocmai ca sa nu duc discutia catre subiectul propriu-zis… ideea e mult mai simpla: ieri citisem textul tau si lasasem pagina ta deschisa de dimineata… dupamiaza ti-am povestit toate acestea intr-un comment, dar cand am incercat sa-l public, mi-a aparut mesajul cu comentariile inchise. mi-a parut rau sa nu ajunga la tine aceasta povestioara, de aceea am postat-o pe blogul meu, cu link catre tine, ca sa ajungi la el si sa “auzi” ce voiam sa-ti transmit. cat despre scandal in sine, pentru mine nu exista. mesajul meu este foarte simplu: you’re not alone! :P one way or another, it happens to all of us! :)

    @ richie: true. oricum, o sa rad mereu de chestia asta, a fost memorabila! :)

  4. sometimeiwasachild Says:

    Pacat ca peste cativa ani “cea mica” va pierde acea sinceritate ;)

  5. Gabi Says:

    Aici ma-sa lu’ a mica :-D Intre timp a mai crescut, dar gura mare tot are …

    Da, in general menajam lumea din jur, dar asta nu inseamna automat falsa sinceritate. Eu am un principiu, invatat dupa ce am dat de multa ori cu capul pentru ca am vorbit cand nu era cazul (ca sa stiti de la cine a mostenit gura mare): nu da feedback (in traducere, nu-ti da cu parerea despre altul), decat daca stii sigur ca acest lucru il ajuta. Daca o faci in orice alt scop, motivul este egoist sau stupid, deci mai bine taci. Exercitiul de a sti sa-ti tii gura cand nu e cazul sa vorbesti e poate chiar mai greu decat exercitiul sinceritatatii. Pentru ca tine de autocontrol, de constiinta de sine extinsa, a motivatiilor tale adevarate, a efectelor vorbelor tale.

    Uita-te un pic la blogosfera si ai sa vezi ca am dreptate: e usor sa latri mult si prost despre orice si oricand, cu maxima sinceritate.

  6. carlitos Says:

    Gaby, true. ;)
    Tocmai de la concluzia ta pornise si discutia la care faceam eu aluzie… pacat ca falsa sinceritate bate atat de departe in timpurile noastre…

Leave a Reply