Ne tragem dintr-o Eva geloasa
I can’t let you go, damn if I let you go!
Marele-alb a pus mana fragila a Evei in palma lui Adam si le-a spus:
- Fiti prieteni! Fiti binecuvantati.
Mainile lor au ramas legate zile in sir, timp in care Eva i-a povestit lui Adam un milion de placute nimicuri femeiesti si, pentru ca Eva era o femeie desteapta, Adam a reusit sa-i explice, pe rand, regulile jocului de fotbal, principiul electricitatii, teoria conspiratiei si cum se schimba un jigler. N-au discutat despre sani, pentru ca Eva nu avea – la propriu – termen de comparatie, si nici n-au dezbatut daca marimea conteaza, pentru ca experienta lor comuna era singulara, chiar unica in univers. Pana intr-o zi.
Adam isi petrecea ziua ocupat cu muncile campului, Eva isi ocupa vremea cu treburi gospodaresti, meditand la bunastarea si armonia de cuplu. Seara isi petreceau timpul impreuna, tinandu-se mereu de mana, povestindu-si unul celuilalt intamplarile de peste zi, visand la viitor, la o pestera mai spatioasa, unde sa intre mai multa lumina, la reciclarea gunoiului lor menajer, la momentul aducerii pe lume a primului lor copil, la oportunitatile acestuia de a-si face o cariera… Discutau apoi, cu teama, despre spre batranete si neputinta de a mai aprinde focul, de a culege fructe din copaci si despre importanta unui sprijin pentru acele clipe de apus… Atunci se rugau Marelui pentru sanatate si viata lunga, convinsi ca – fiind singuri pe lume – nu se pierd in anonimat, iar rugile lor sunt categoric auzite, ascultate si totodata implinite.
Intr-o buna zi, necajit fiind in urma unor ploi lungi ce amenintau sa-i distruga complet recolta, Adam s-a dus la Marele-alb si i-a cerut ajutor. Fin observator al naturii umane, aceasta fiind – de fapt – propria lui creatie de geniu, Marele-alb l-a privit, l-a cantarit din ochi, a facut un scurt bilant mental al realizarilor sale, a dat din cap dezaprobator, apoi i-a grait astfel:
- Nu voi face treaba in locul tau, dar te pot ajuta sa te ajuti singur… E harnica Eva?
- Da.
- E puternica?
- Da.
- E desteapta? Are idei, e inventiva, stie sa gaseasca solutii la problemele cotidiene?
-Da.
-Bun, atunci iti voi plamadi un ajutor asemeni ei, sa-ti fie mai usor sa te descurci cu ea, de-a lungul zilei…
Astfel a aparut cea de-a doua femeie, Coarda. Zile in sir, ea a stat in spatele lui Adam, invatand ce are de facut, asteptand docila sa-i fie trasate sarcinile de serviciu, raspunzand cu un zamdet timid la glumele lui stangace si cu o fluturare abia perceptibila a genelor atunci cand primea un compliment vis-a-vis de usurinta cu care invata. Intr-o seara, convins ca noua femeie din viata lui face o treaba nemaipomenita, Adam a alergat acasa intr-o suflare, povestindu-i Evei despre ajutorul dumnezeiesc primit.
- E harnica si desteapta ca tine, datorita ei vom avea o recolta mai bogata si, in timp, o viata mai prospera decat pana acum!
In acea noapte, fara sa stie de ce, Eva a plans pentru prima data, iar Adam a dormit neintors pe pielea lui tabacita, visand la unduirea in vant a spicelor bogate de grau si la unduirea nurilor Coardei printre lanuri. Dimineata nu si-a amintit nimic.
Curand, macinata de temeri si ganduri negre pe care nu le intelegea, Eva s-a dus la Marele-alb si i-a cerut – la randul ei – ajutor, iar El i-a explicat lucruri noi si de neimaginat, invatand-o astfel sensul cuvintelor intuitie, teama, gelozie si nesiguranta. Apoi a trimis-o pe camp, s-o cunoasca pe Coarda si sa scape, astfel, de demonii inchipuirilor ei. In locul acestei intalniri insa, Eva a gasit lanurile culcate pe alocuri la pamant, in cercuri largi, semn clar al unor tavaleli nerusinate chiar prin painea ei.
Eva a fugit acasa, fara un cuvant, si intreaga zi a asezat piatra peste piatra intre culcusul ei si cel al lui Adam, hotarata sa nu-i mai vorbeasca niciodata. Si-a taiat apoi parul lung si l-a aruncat in foc, pentru ca palmele sale sa nu-i mai treaca prin el niciodata. Peste culcusul lui a asezat o mana de spice zdrobite – semn al demascarii cumplitei tradari, iar zidul dintre ei a fost intarit de pietre mai mici, astfel incat nimic sa nu-l poata darama.
Cand s-a intors acasa, Adam n-a mai gasit nimic din ceea ce mintea lui cunostea. Intrucat Adam nu avea la acea vreme un tovaras de bere, nu s-a confesat nimanui si nici n-a lasat nici un jurnal marturie ale celor petrecute, declarandu-se – de altfel – prea orgolios ca sa dea explicatii asupra unui fapt pe care-l contesta vehement, putem doar presupune ca intuitia Evei a dat gres iar Coarda si-a facut doar treaba pentru care fusese plamadita. Astfel s-a nascut prezumtia de nevinovatie.
Cert este, insa, ca Adam a profitat de avantajul de a fi Singurul, convingand-o pe Eva, in timp, ca el si Coarda sunt doar colegi de serviciu, ca – desi intradevar Coarda e o femeie atragatoare si cu sex-appeal – doar pe ea o iubeste si niciodata nu a incercat altceva, iar lanurile doborite la pamant n-au nici o legatura cu el si pot fi, mai degraba, parte din planul diabolic al Coardei de a-l desparti de Eva si de a-l pastra doar pentru ea… pentru ca, nu-i asa, e tare greu sa fii singura si unicul barbat din viata ta sa fie predestinat altcuiva!
Si, pentru ca era Singurul, Eva a ales sa-l creada si sa conserve dragostea lor.
La scurt timp, Coarda i-a adus Evei un ravas, in care i s-a confesat pana la cele mai mici detalii ale relatiei amoroase ilicite cu Adam. Scrisoarea ei continea probe, explicatii si dovezi clare ale infidelitatii Unicului lor barbat, insa Adam a primit lovitura razand de naivitatea Evei, explicandu-i ca nici vorba sa fie adevarate randurile fetei si ca biata de ea a luat-o razna in urma refuzurilor lui repetate si nu mai stie cum sa faca sa-i vada pe ei despartiti.
Si, pentru ca-l iubea, Eva a ales sa-l creada si sa conserve prietenia lor. Il iubea pentru ca era Singurul.
- va urma? -
March 17th, 2009 at 2:09 pm
[...] « Ne tragem dintr-o Eva geloasa [...]
March 17th, 2009 at 4:30 pm
interesant,dar tot nu am inteles pina la urma care e mesajul”ca femeia trebuie sa-l creada pe barbat chiar daca o insala???”
March 17th, 2009 at 4:41 pm
mesajul este (am incercat sa fie) cat se poate de deschis concluziilor personale… putem alege sa credem in ceva, sau nu.
putem lua decizii rationale – cu implicatiile lor cu tot, sau decizii bazate pe ceea ce ne dicteaza intuitia feminina, sufletul in genere… cu alt fel de consecinte.
poate “ravasul” te va ajuta sa tragi o anumita concluzie… o inseala Adam pe Eva sau nu? ce ne spune intuitia? dar ratiunea?
eu invit la a o discutie despre “ralativitatea adevarului”, in lumina faptelor exemplificate in text… cine in cine poate avea incredere, cum pot continua raposturile de relationare intre acesti 3 oameni? cum e mai bine sa ne traim viata: calauzite de simtire, de iubire, de gelozie, de dependenta de partener… sau cu picioarele bine infipte in pamanat, ghidate de logic si rational?
March 17th, 2009 at 5:25 pm
ok,e bine sa fii cu picioarele pe pamint insa totodata calauzit de iubire,simtire….eu cred ca odata ce a aparut o alta femeie in viata lui Adam el o va inseala pe Eva in asa mod ca ea sa nu afle si totodata lui sa-i fie bine …….pina la urma doar timpul poate da un raspuns cu de roade va ramine Adam………
March 17th, 2009 at 5:34 pm
cite odata adevarul e prea dur,in acest caz doar o discutie intre cele 3 persoane fata in fata cred ca poate sa duca la un raspuns final daca Adam a inselat-o pe Eva sau a fost doar un plan al lui Coarda ca sa-i desparta……….
March 17th, 2009 at 5:35 pm
si desigur sinceritatea joaca un rol mare………….
March 17th, 2009 at 6:14 pm
sinceritatea… si increderea.
poate ca aici este cheia…
in ce masura merg ele, oare, mana in mana?
March 18th, 2009 at 4:38 am
Nu stiu ce sa zic ca eu mai mult de titlu nu citesc daca nu este o poza ceva. Asa ca nu stiu ce sa zic. Poate ca da, poate ca nu, poate ca TRU.
March 18th, 2009 at 9:51 am
@ datatroll… bine-ai venit si pe la mine! tu ai motivare speciala sa nu citesti…
March 18th, 2009 at 10:47 am
Nu trebe cautat niciun mesaj, doar gustata povestirea. Misto carlito, foarte originala
Bravo
March 18th, 2009 at 3:04 pm
Auzi… nici nu-i de mirare ca Adam si Coarda se bucurau pedinlaturi odata ce cu Eva, Adam nu statea decat la taclale. Acum sa fim seriosi…
March 18th, 2009 at 3:18 pm
… pai de ce sa fim seriosi?!
e de ras, nu de plans…
eu as spune ca faceau si ei ce face toata lumea, dar n-am pus accent pe chestia asta, nefiind relevanta – la modul explicit – in context…
si chiar daca faceau sau nu, in viziunea unor barbati intotdeuna o diversiune este bine-venita…
March 18th, 2009 at 3:45 pm
Pai… ca sa nu fim ne-seriosi. Nu e bine sa fi neserios :p
Pai tocmai ca era relevanta in context. Daca Eva avea dubii inseamna ca, indiscutabil, ea simtea ca si ea facea ceva gresit (sau nu facea ceva). Pe de alta parte stiu ca uni barbati mai cauta varietate dar… cum Adam nu prea stia ce-i aia, e si normal sa nu faca nimic. Pe deasupra, nu punem la mana faptul ca exista relatia directa cu Marele Alb (pacatul originar pentru care a fost pedepsit cu greu), faptul ca nu prea puteau sa NU se intalneasca cele doua si pe deasupra marketingul plin de sex din societatea actuala
March 18th, 2009 at 4:17 pm
eva a avut dubii, indoieli, doar din momentul in care s-a simtit amenintata de o alta faptura la fel de harnica si desteapta ca ea…
iti imaginezi ca in situatia lor, singuri pe lume, conceptul de competitie le era complet strain. iar cand miza a devenit brusc atat de importanta: aprecierea si admiratia barbatului iubit, mai ales cand acesta e Singurul disponibil… schimba cu totul felul de a fi al unei femei.
… ele s-au intalnit, insa DUPA “incidentul” din lanul de grau.
sunt de acord ca sunt o sumedenie de detalii, prezente sau nu in aceasta scena ipotetica, care pot avea o mare relaventa in intelegerea tabloului… si starile, trairile personajelor, mai ales ale Evei, pot capata o cu totul alta relevanta, daca schimbam unghiul din care privim faptele… tocmai aici bat.
noua ne este atat de usor sa operam cu conceptele de “gelozie”, “pacat”, “fidelitate”, “marketing”, “competitie” etc… pentru ca le-am interiorizat si le intelegem sensul si definitia din dex… imagineaza-ti insa cum ar fi sa te confrunti cu aceste trairi pentru prima data, sa nu le poti defini, sa nu stii ce inseamna si de unde vin… pentru ca vin instinctual. cel putin eu asa tind sa cred.
March 18th, 2009 at 5:08 pm
Si aici apare, cu adevarat, intrebarea cea mai grea: oare vin instinctual?
March 18th, 2009 at 8:38 pm
hai frate, las-o dracu.
March 19th, 2009 at 12:06 am
desi cum ai scris e foarte reusit, ce ai scris e atat de banal, incat in prezent daca pe langa adam si eva apare si coarda, e aproape ceva in neregula cu adam daca nu o “tavaleste in lan”
March 19th, 2009 at 9:44 am
… si nu ti se pare foarte trist ca tavaleala asta a devenit, in perceptia noastra, atat de banala?
n-am vrut nici sa rastorn lumea, nici sa inventez roata, nici sa intru in Academie… e un text de suflet, pentru suflet… pentru sensibilizarea lui… nu trebuie sa fie complicat.
March 19th, 2009 at 10:42 am
March 19th, 2009 at 10:46 am
March 19th, 2009 at 2:04 pm
http://mihai7.wordpress.com
March 19th, 2009 at 2:30 pm
frumoaasa poveste
March 19th, 2009 at 2:36 pm
@ suzy… mersi de aporeciere… ma bucur daca ti-a transmis ceva.
March 20th, 2009 at 1:08 am
http://arogantkid.wordpress.com
March 20th, 2009 at 4:57 am
Si totusi copii cine-i face? Coarda sau Eva?
March 20th, 2009 at 11:11 am
Pe cei legitimi sau pe ceilalti?
March 20th, 2009 at 12:00 pm
oricum cu copiii trebuiau sa inceapa, de undeva, popularea planetei… cu cat mai multi, cu atat mai bine!
March 20th, 2009 at 8:12 pm
Concluzia ar fi aceea ca femeia nu avea de unde sa aleaga.. ca el era singurul .. de aceea l`a iertat.Acuma femeile nu au mila ..ca sa zic asa
March 20th, 2009 at 9:34 pm
@ emil… crezi?
eu as sustine tocmai contrariul: ca, desi acum au de unde sa aleaga, multe femei raman prizoniere ale aceleiasi relatii, indiferent de felul in care acesta evolueaza, din varii motive…
March 21st, 2009 at 12:54 pm
Salut!
Ma introduc si eu in discutie,cu acordul gazdei,si arunc o piatra in favoarea”coardei”:ce vina are ea ca a stiut oferi barbatului senzatii inca necunoscute acestuia,senzatii pe care Eva nu i le daruise niciodata? Coarda asta este de apreciat ca l-a acceptat chiar de la inceput ,stiind ca EL se va intoarce de fiecare data acasa si va adormi in patul conjugal,dupa “tavaleala din lan”…si se va trezi cu acea sotie alaturi,in timp ce EA,coarda,il va astepta sa mai vina pe la ea cand timpulii va permite.
March 23rd, 2009 at 10:51 am
santos, bine ai venit.
n-am nici cea mai mica intentie sa te critic pentru opinia conform careia Coarda trebuie apreciata pentru ipotetica postura in care s-a pus, in acesta intamplare.
eu cred insa ca, indiferent de atu-urile acesteia, relatia intre doi oameni se bazeaza, in mare masura, pe responsabilitate, pe respect, pe acceptare… eu consider ca odata ce ti-ai asumat o relatie, esti dator – pentru buna ei functionare – sa te implici in ea si sa dai tot ce ai mai bun, astfel incat din “mai bunul” tau si “mai bunul” celuilat sa iasa ceva si mai bun… si sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, sa valorizezi omul de langa tine, nu sa-l compari mereu cu tot ceea ce gasesti mai bun in jur si sa-l schimbi la primul test concurential picat.
nu sunt adepta fidelitatii pentru o viata, daca simti ca vrei altceva si ai gasit acest altceva in alta parte, insa este complet “imoral” si nedrept sa “joci la dublu”, sa umilesti omul de langa tine in acest fel… sa n-ai demnitatea, dar mai ales curajul, de a pune punct in stanga, inainte de a continua in dreapta… pentru mine, oamenii care n-au “oua” sa-si asume aceasta decizie sunt oameni de nimic.
March 23rd, 2009 at 11:21 am
Teoria ta sta in picioare acum,in zilele noastre. Eu discutam de ce s-a intamplat atunci,la inceput,cand concurenta nu prea era iar o idee bine definita despre fidelitate,”imoral” si “joc la dublu”…nici nu se punea problema. Este de apreciat,totusi,ca Adam se intorcea acasa dupa “tavaleala”;deci era acel “ceva” care il atragea acasa….
Pe de alta parte(pentru a linisti un pic spiritele deja incinse)pot spune ca barbatul a fost dintotdeauna “vanator”(cel putin asa a fost lasat sa creada)iar un vanator nu se lauda niciodata cu un singur trofeu.Ideea este ca noi,barbatii,nu realizam ca ,de fapt,suntem mereu “vanat”ales cu grija de reprezentantele Dianei si prelucrat in asa maniera incat sa avem poleiala aceea de “macho” dur si profitor.O spoiala de moment care se ia la prima spalare….
March 23rd, 2009 at 12:40 pm
Intradevar, barbatul a fost “vanator” de cand a pus piciorul pe pamant si pana in zilele noastre, fara exceptie probabil. Din acest punct de vedere, interesul lui Adam vis-a-vis de noua prada este justificat biologic.
Nu stim, insa, cu certitudine, daca a si reusit sa culce prada la pamant…
Ne e greu sa credem ca Adam ar fi cu totul nevinovat, nu?
Nu cumva tocmai din cauza ca filtram fiecare decizie mentala rin sita deaza a normelor si preceptelor sociale interiorizate deja, ajungand sa consideram aberanta prezumtia sa de nevinovatie?
March 23rd, 2009 at 1:59 pm
Dar eu nu pledam in favoarea lui Adam,sa-mi fie cu iertare,ci vroiam sa acord o circumstanta atenuanta “coardei” care nu a urmarit decat sa-si satisfaca o pofta carnala.(cine stie cati Adami s-au perindat prin fata ei sub aceasta scuza…) Deci,dansa este o vanzatoare de iluzii…un jukebox care continua sa cante doar in perioada unei monede,oferind clientului momente particulare alimentate de insasi propria-i imaginatie.
Este foarte probabil ca Adam sa se gandeasca chiar la Eva in timpul tavalelii si sa ii sopteasca cuvinte pe care nu ar indrazni sa i le pronunte celeilalta,profitand in acest fel de “sosia’ femeii pe care tocmai o lasase acasa.
March 23rd, 2009 at 6:58 pm
… ceea ce ne aduce, din nou, in zilele noastre…
cred totusi ca nu era suficient, in contextul dat, pentru Coarda, sa “cante” numai la cerere, de vreme ce Adam fiin Singurul, avea si ea planul ei primordial de a se inmulti, era programata genetic sa faca acest lucru, ceea ce poate deveni o buna explicatie/scuza pentru relatia ei cu Adam. Adam devine, astfel, doar un mijloc pentru atingerea unui scop bine determinat. la fel Eva se poate sa fi decis sa-l ierte pe Adam pentru ipotetica sa greseala, din acelasi motiv. Prin urmare, razboiul dintre cele doua nu se duce pentru Adam – ca si obiect al adoratiei, ci doar pentru capacitatea acestuia de a participa la actul procrearii.
p.s. mi-a placut mult comparatia cu jukebox-ul.
March 23rd, 2009 at 7:16 pm
Buuuun!!! Hai sa rasucim omleta,ca se arde pe partea asta:dar daca Eva nu putea avea copii si atunci a fost de acord ca Adam sa-si indeplineasca rolul de mascul in actul procrearii cu o alta femeie,dat fiind ca ea nu-i poate oferi acest privilegiu???
March 24th, 2009 at 12:30 pm
=)) mda
March 24th, 2009 at 12:30 pm
March 24th, 2009 at 12:31 pm
March 25th, 2009 at 11:04 am
asa arata o femeie care iubeste cu adevarat……
March 29th, 2009 at 3:31 pm
ce rahat, la fel ca tara in care traiesti. adica mi a placut, insa vreau sa fiu diferit de ceilalti, viva la revolution! daca nu se scrie asa, anarhismul va fi salvare, nu a mea, nu ma intereseaza cum se scrie.
March 30th, 2009 at 2:39 pm
apăi că bine zici: viva la revolution!
September 2nd, 2009 at 4:31 pm
[...] Acum poti citi si comenta despre o Eva geloasa, din care ne tragem pe adresa noului meu blog: jocurban.ro [...]