Zen
De ce n-am mai scris:
1. pentru ca altii o fac mult mai bine ca mine si acolo se gaseste intreaga intelepciune de care am nevoie.
2. pentru ca mi-e dor sa citesc si mi-e dor de alte lucruri, ireversibile.
3. pentru ca timpul se contracta tot mai tare si primavara nu aduce zile mai lungi.
4. pentru ca prinsa intre doua lumi paralele, the real life pare sa treaca pe langa mine.
5. pentru ca “am treaba”. ma marit. si pentru ca o buna prietena m-a visat mireasa, ceea ce in intelepciunea populara inseamna ca o sa mor.
6. pentru ca ratiunea este mult mai anosta decat fictiunea.
7. pentru ca e greu de inteles de unde vine fictiunea si de ce nu e necesar sa se lege neaparat de realitate, fiind un simplu exercitiu scriitoricesc.
8. pentru ca nu am feed-back real si in ultima vreme am impresia ca vorbesc intr-o punga. o fi astmul de vina.
9. pentru ca oamenii nu sunt preocupati de invataturile de viata ale lupului moralist, ci doar de “mentos si cola”, “mancare de varza”, “cel mai mare om din lume”, “jocuri cu p*le” si alte derivate obscene despre care am mai discutat de-a lungul vremii. lumea e cu susul in jos, iar eu stric orzul pe gaste si dau margaritare la porci.
10. pentru ca, asa cum sunt eu, nu sunt de folos nimanui.
March 5th, 2009 at 3:30 pm
esti depresiva sau doar lasi impresia asta?
)
degeaba spui ca nu esti de folos nimanui. mie imi place de tine, si sunt convinsa ca ai multi prieteni, si persoane care te apreciaza…
daca chiar nu erai de folos nimanui, nu te mai lua nici el de nevasta,right?
March 5th, 2009 at 3:36 pm
hahaha! … you made my day.
nu sunt depresiva, insa cred ca m-am contaminat cu putina astenie de primavara… iar cand spuneam ca nu sunt de lolos nimanui, ma refeream la oamenii care ma citesc dar NU ma asculta. oamenii sunt atat de preocupati de viata si graba lor zilnica, lipsita de substanta, incat uneori devine extrem de frustrant sa stiu ca pana si prietenii apropiati se transforma din oameni faini si intelepti, in mici robotei, sclavi ai unor reguli sociale absurde.
mersi de gandurile bune, n-am de gand sa abandonez blogul, insa avem fiecare – uneori – acel moment de confruntare cu intrebarea “what’s the point?”… am atatea de scris, de aratat, de impartasit… dar oare ajuta cuiva, are cineva nevoie de ceea ce eu ofer? asta-i intrebarea…
March 5th, 2009 at 3:42 pm
eu de felul meu sunt optimista… si consider ca, daca cineva ma citeste… sta putin si reflecta la ce scriu… si poate.. pe viitor… intr`o situatie asemanatoare…se va gandi si la punctul meu de vedere…
asa ar trebui sa gandesti si tu… eu cred ca toate persoanele astea de te citesc.. nu te citesc degeaba
March 5th, 2009 at 3:55 pm
… asa sa fie!
March 5th, 2009 at 6:34 pm
irelevant CINE te citeste, DACA te citeste si, cu atat mai putin daca se lasa sau nu influentat de ceea ce scrii. Scriind iti lamuresti, in primul rand, tie niste lucruri. Nu stiu ce inseamna ca altii scriu mai bine. Altii scriu altfel. Si asta e un lucru bun pentru ca reprezinta o sursa de invatare.
iar daca cititorii revin inseamna ca, totusi, considera ca au ceva de invatat de aici.
asa ca, put your shit together si baga acolo cu lupu’ moralist ca e bine
off topic: nu gasesc pe blogspot nici un gadget cu comentarii recente…mai caut…
March 6th, 2009 at 8:14 am
iuuu…o mica criza
. Hai mai carlito numa cand vad ce poza misto ai tras in topul postului imi vine sa zambesc. Si sa te invidiez :p Si lasa prostiile cu visele de mireasa. Pe mine m-ai vizitat intr-o saptamana cateva bufnite care ziceau acelasi lucru, ca vor bate clopotele. Am pus cainele pe ele 
)
March 6th, 2009 at 9:24 am
@ druje: tu sa taci, ca ai mare parte din “vina” si mereu cand citesc ceva la tine ma gandesc “uite, bah, iar a scris exact ce as fi scris si eu la asa o treaba, numa’ ca nu mi-a venit ideea”… si daca tu scrii asa bine, si mai sunt cativa care fac treaba buna, ma gandeam sa pun zilnic cate un link catre posturile astea si sa stau linistita!
@ richie: aia cu visul e partea cea mai funny a postului. bufnita mi-a cantat la geam cativa ani si totusi n-am patit nimic. e-adevarat ca au tot murit diversi pensionari din bloc, dar poate tocmai aspectul asta m-a facut sa stau linistita… eram mult in spate pe lista.
March 10th, 2009 at 12:53 pm
cat timp inca scrii inseamna ca mai speri… ar fi pacat sa pierzi si asta
March 12th, 2009 at 11:30 am
Referitor la 7… chiar nu inteleg si nu cred ca ar exista fictiune pura. Ceea ce produci (adica ceea ce scrii) trebuie cumva sa rezoneze cu ceea ce simti. Altfel pur si simplu ar scartai. Probabil ca nu exista o relatie 1 la 1 intre lucruri (cum era la povestea cu fumatul), dar nici sa zici ca e simplu exercitiu scriitoricesc… Ok, da, accept ca scrii, dar ce anume? De unde vine daca nu din tine?
March 12th, 2009 at 8:12 pm
Buna seara. Ma numesc Serii si sunt un mare “fan”, sau mai bine spus un apreciator al modului D-stra de a scrie, de a va exprima si nu in ultimul rand al felului D-stra original de a GANDI… Am primit (si primesc) satisfactie spirituala citind “franturi” din Carlitos, si cred ca, acest “mental spa” reprezinta termenul potrivit pentru a descrie ceea simt de fiecare data atunci cand mai apare un articol semnat de D-stra. Acest raspuns al meu s-a nascut odata cu starea de indignare provocata de articolul dat… Pentru inceput, vreau sa clarific niste lucruri: nu sunt blogger, n-am nicio treaba cu ceea ce se intampla pe site-urile de “acest” gen si in general sunt un internaut sceptic. Cum am dat de “jocurban”? – Din pura intamplare… Cautam prin luna decembrie articole pe net legate de acel teribil, si prostesc in acelasi timp, accident in care era implicat tipul cu Ferrari din Timisoara. Prin acea gramada de informatie inutila si cu caracter grotesc am dat de articolul D-stra “Capul lui COC vrem!”. Cine-i acest coc (cu minuscule) am aflat de aici, si din acest moment a inceput aventura mea de cititor al acestui blog. In treacat fie spus, ma bucur ca… {Doamne fereste!} nu v-am “descoperit” precum altii (cine stie daca au mai citit si altceva de pe aici) cautand site-uri despre: menthos, cum se prepara mielul (:, domnisoare coprofile, etc, s.a.m.d…. Din acel moment, timp de vreo saptamana, in functie de cum aveam “timp liber”, am citit tot acest blog cap-coada. Nu mi-am facut rezumat la ceea ce-am citit si nici nu mi-am luat notite, dar si acum imi reamintesc idei si franturi de ganduri: educatia pe care o vor primi copiii mei si cel mai de pret dar, o copilarie ca a mea; tristetea provocata de “the world we’re living in” daca nu ma-nsel, de faza cu declaratia de iubire pe acel sul de hartie, pisica Scumpa, muscatura de caine, dragostea eterna, batranii din transportul in comun, si cate ar mai fi… Unele articole m-au induiosat, altele m-au enervat/indispus, dar aproape toate au ceva in comun: DAU DE GANDIT! Acesta si este punctul forte al D-stra: aveti darul de a expune in cuvinte simple idei marete, de a “lumina” mintea oamenilor, de a “filosofa cu ciocanul”… Din acest motiv, niciodata nu veti avea mii sau sute de cititori stimata Carlitos… V-am mai spus, n-am treaba cu blogg-urile, dar i-am frecventat pe unii din link-urile de pe aici, cat si pe altii (nu dau nume…), impresia provocata: dezgust! Prostii, aberatii, idei gaunoase, etc, si toate doar de dragul sfantului trafic, feed-back-ului si a autoreclamei ieftine, gen magda ciumac (nu ma uit la otv, dar circul cu transportul in comun). Iar de acest “Roblogfest” nu mai vorbesc. Poate gresesc… In fine, nu despre asta vroiam sa vorbesc in scurta mea iesire din dulcele meu anonimat! Vroiam sa va spun, ca cineva va citeste, cineva chiar are respect pentru ceea ce scrieti si ganditi, ca asteapta noi articole, ca-i place noul site, ca-i plac povestile, ca va considera o persoana interesanta si originala si care va vrea tot binele din lume, si ceea ce-i mai important: doreste sa nu abandonati scrisul de pe acest blog!!!!
March 13th, 2009 at 9:53 am
Multumesc.
Ma bucur tare cand cititotii mei ies din anonimat. In afara de cei cativa prieteni care ma citesc, chiar n-am nici cea mai vaga idee cine sunt ceilalti oameni care fac trafic zilnic pe acest bolg…
Nu voi inceta sa scriu, mi-ar lipsi mie acest lucru mai mult decat celorlalti. Vreau doar sa ma tin departe de “turma”, de eforturile disperate ale celorlalti de a fi in “trend”, de a povesti doar despre ce le cere “piata” si nu despre ceea ce ei simt… eu vad invers lucrurile: vrei sa scrii doar ce ti se cere, fa-te jurnalist, daca insa vrei ca blogul sa ramana un hobby, o activitate placuta si relaxanta, scrie ceea ce simti, ceea ce-ti doresti sa impartasesti cu ceilalti, cu riscul de a nu interesa mai mult de o mana de oameni.
March 13th, 2009 at 11:56 am
@ punctpei: fictiunea, in opinia mea, se leaga de realitate in masura in care dorim noi sa o faca… normal ca fiecare scriitura de fictiune are la baza o realitate maimult sau mai putin “reala”, insa exista carti care sunt fictiune pura si – daca nu ai probe clare – nu poti acuza autorul ca s-a folosit de aspecte ale realitatii sale personale ca baza a actului creator…
eu pot scrie despre tine, de exemplu, o intamplare care sa fie complet fictiva, rod al imeginatiei mele (a fanteziei, nu a fanteziilor!) si intamplarea in sine sa nu aiba nimic in comun cu realitatea. poti fi, de exemplu, un asasin al lui obama, proiectat intr-un cu totul alt timp si spatiu decat cel real. iar, daca nimeni nu te (re)cunoaste, devii automat un personaj fictiv. poti fi, de asemenea, un personaj fictiv inca de la inceput, cu un nume ales la intamplare si niste trasaturi inventate, iar actiunea sa se petreaca intr-un spatiu inexistent pe harta etc… si atunci realitatea se rezuma la a folosi decoruri care exista fizic (termenii de “cladiri”, “” masina, “sosea”, “birt” etc. fiind deja inventati si existand real)…
March 13th, 2009 at 12:36 pm
Da, o fi ca prea o zici cu foc.
Dar iti place sa scrii despre asa ceva? Iti vine natural? Mie personal nu…
Cum explicai chiar tu in commentul pentru Serii
March 13th, 2009 at 1:40 pm
aici nu-mi vine natural… pentru ca e un bolg despre mine, nu despre intamplarile fictive din mintea mea. dar mi-ar fi foarte usor sa scriu fictiune…
cum spuneam, nu o fac tocmai pentru ca oamenii vor tinde sa o confunde cu realitatea si vor pune intrebari despre originea acelor intamplari…
)