[fond sonor]

Dureaza dragostea o vesnicie? Nu.

Prea multi oameni care spun ca se iubesc lasa in urma lor nimic. Statistic vorbind, ei formeaza majoritatea, ei fac regula, ei dicteaza raspunsul.

Ca vrem ca dragostea sa dureze o vesnicie… Da. Dar degeaba. Schema logica ne intoarce mereu, ciclic, la raspunsul anterior. De fiecare data ne intoarecm in acelasi punct, mai obositi, mai impovarati, mai putin apti pentru True Love si mult mai predispusi la True Blue.

Ceea ce dureaza, insa, pentru totdeauna, sunt rezidurile “adevaratei iubiri”, apanajul cu care am servit, lacomi si lihniti, aceasta dulce delicatesa. Da, dureaza o viata deziluzia unui vis inecat, (mea) culpa, teama, traumele, chiar si amintirile frumoase – iesind parca, mereu, din cutia Pandorei, venind inapoi doar pentru a compara un moment sublim din trecut cu ridicolul, absurdul, uratul momentului in care te-ai oprit sa te uiti inapoi. Dragostea dinainte, ce te-a adus acolo, s-a stins demult; traumele ei raman – insa – pentru totdeauna, marcand si umbrind – pana la stingere – fiecare noua iubire ce va veni sa te vindece.

Prea rar gasim curajul de a pune in balanta “bun” cu “bun”. Ar fi un exercitiu care ne-ar rani, ne-ar pune in neplacuta postura de a devaloriza un moment pretios in fata altuia, cu putin mai frumos, mai fericit.  Pentru ca oamenii fericiti n-au amintiri nostalgice. Acesta gest mental constituie tocmai semnalul ca ceva e in neregula: primul gand ca “atunci, candva, intr-un moment anume, a fost mai bine ca acum”, primul regret, prima balanta inegala… Iata, insa, ca si acest frumos trecut, la care ne gandim cu nostalgie, a fost, la randul lui, imperfect: n-a durat vesnic. S-a sfarsit undeva. Dragostea puternica, frumoasa si adevarata, betia de fericire a lasat in urma senzatiile, amintirile tuturor simturilor, resorturile care ne fac acum sa pendulam, dezorientati, intre ieri, azi si poate maine.

True love doesn’t last forever. Dupa o relatie  / casatorie esuata, inceputa cu  un pasional “pana cand moartea ne va desparti” si sfarsita violent cativa ani mai tarziu, fiecare isi taraste propriul bagaj de demoni: momente de vis, unice si irepetabile, laolalta cu frustrari, certuri, clipe amare si poate cativa copii fara vina. Acesti demoni vor sparge, in locul tau, milioane de oale in capatele dragalase si inocente ale celor care vor veni mai apoi in viata ta. Alti musafiri, alte bagaje, alta dezordine mentala, alti demoni, straini de tine, razboindu-se sa te cotropeasca, inversunandu-te sa opui o rezistenta muta, de care nici nu-ti dai seama.

Poti iubi din nou, poti fi  – o vreme – fericit, insa niciodata nu mai poti duce lucrurile la capat cu aceeasi voina si neclintire ca si intaia oara. Pierzi emotia totala a primei nopti de dragoste, a primului “Te iubesc” in care nu mai poti sadi aceleasi vise, a primei cereri in casatorie, a primelor pregatiri, a primei ecografii, a nasterii primului tau copil, a primei pierderi, dupa care ai simtit ca nu-ti vei reveni vreodata… si iata ca ti-ai revenit.  Teama  de a mai umbla goala prin casa, pentru ca odata te-ai simtit urata si neiubita, flori primite in dar – care parca se ofilesc mai repede ca altadata, vacante pe plaje deja apasate de talpile tale…

Totul e familiar; nimic insa nu mai e autentic.

Daca n-a durat prima data, cand am crezut cu forta ignorantei in miracole, nu va dura niciodata pentru totdeuna.

Va scrie o femeie indragostita si fericita. Pentru atat cat va fi.

—————————–

Acest post participa la concursul True love lasts forever, lansat de Hotcity. Daca v-a placut (dar si daca nu!), astept sa ma votati la acesta adresa, lasand un comment in care sa mentionati numele meu (Carlitos). Multumesc, dau un ceai si  un autograf!  (premiul consta in publicitate in valoare de 1000 euro… nu primesc banii cash, nu-i putem – deci – imparti! )

1. marie jeanne Says:
   February 11th, 2009 at 12:38 pm

   Hai sa zicem si sa speram ca dupa ce se termina dragostea, merge in continuare ceva la fel de frumos care sa ne ajute sa ducem relatia. Ca ce sa faci, uneori te atasezi de ei

2. carlitos Says:
   February 11th, 2009 at 4:33 pm

   D’acord.
   Niciodata n-o sa neg puterea contraexemplului!

   Dar tocmai de aceea am clarificat din capul locului ca, daca majoritatea da raspunsul, vorbim despre acea majoritate, la modul general… nu e gardul asa roz in toate curtile, ca la noi!

3. laura Says:
   February 13th, 2009 at 11:52 pm

   in ciuda puterii exemplului, cred ca true love lasts forever. pt ca vorbim despre true love, nu despre vreo indragosteala adolescentina de juma’ de an, care se termina pe motiv ca ti-a/i-ai gasit mesaje in telefon de la altul/alta; si nici despre vreo pasiune nebuna de a doua tinerete. vorbim despre true love, care isi poate modifica ambalajul, dar niciodata continutul.
   si nu sunt vreo romantica incurabila!

4. arogantkid Says:
   March 5th, 2009 at 1:10 am

   True love nu poate dura decat o clipa. Clipa se poate repeta, daca nu te pierzi in regrete intre timp. Dar orice e dupa prima clipa inseamna true love + complicatii.

5. carlitos Says:
   March 5th, 2009 at 2:18 pm

   … in aceasta lumina mi-am amintit un citat celebru: “nu conteaza cat traiesti, important e sa traiesti o clipa pentru care merita sa mori”.

6. Oana Says:
   March 17th, 2009 at 5:15 pm

   @carlitos: Si uite citatul dupa care imi ghidez eu viatza…recunoaste ce de la semnatura mea de mail l-ai luat
   @arogantkid: Desi nu exista cineva mai cu capul in nori si mai putin rational si cu mai multi fluturashi ca mine pe lumea asta atunci cand vine vorba de love, nu pot decat sa fiu de acord cu tine…din experienta mea si a altora, am spus cu totii macar odata: “El/ea e THE ONE”…si ne-am trezit, dupa o relatie esuata, ca am dat de un nou THE ONE …si ne-am intrebat cum de am trait pana atunci fara persoana respectiva. Cred ca suntem cu totii capabili sa iubim de mai multe ori in viatza, sa avem parte de mai multe “true love-uri”.