Investirea in functie a noului presedinte SUA, Barak Obama, pe care o urmaresc live, pe diagonala,  online, este un nou prilej de controverse, de dat cu parerea si mai ales cu parul in privinta importantei istorice a acestui eveniment.

Nu scriu aceste randuri pentru a apara o clauza politica, o culoare sau un steag, ci doar pentru a face un apel la toleranta  si respect vis-a-vis de oamenii de langa noi. Scriu pentru a blama ruginita mentalitate  conform careia, daca nu gandesti ca mine, esti prost si, daca n-ai argumente sa ma combati, ma injuri si ma insulti pentru nimic. Scriu pentru  a blama atitudinea ciobaneasca (sa ma ierte distinsii ciobani autentici, care vorbesc cu oitele lor, nu tin discursuri publice) de a conversa cu un vocabular limitat la maxim 100 de cuvinte, majoritatea interjectii si onomatopee si denumiri de organe, dar care incropesc intreaga intelegere exhaustiva a stiintelor politice moderne si a relatiilor internationale la nivel mondial. Si scriu pentru ca POT; pentru ca am blogul meu, pe care POT scrie orice.

Astfel ca, eu, personal:
1.a.  desi sunt o adepta fanatica a teoriei conspiratiei, de orice fel,
1.b. desi cred cu convingere ca “bufnita nu este ceea ce pare a fi” (Twin Peaks), prin urmare nimic din ceea ce ni se serveste pe tava nu trebuie inghitit fara a fi in prealabil bine mestecat,
2.  desi am o oarecare aversiune nedisimulata vis-a-vis de americani,

Totusi, eu consider ca:  Exista oameni care cred real in ceva, oameni de culoare  (si nu numai) pentru care acesta zi, la fel ca si cea a validarii alegerilor americane, reprezinta un triumf, un revers subiectiv echitabil al tuturor opresiunilor indurate de populatia de culoare de-a lungul istoriei lor.

Eu cred ca: A afirma tu, ca anonim, Gheo Priceputescu, ca Obama este doar o marioneta de carpe, manevrata din umbra de cu totul alte puteri si ca toti care l-au votat sunt idioti, fara a incepe afirmatia cu simplul “eu cred ca”, reprezinta mai mult decat o opinie personala: reprezinta o insulta aruncata in fata, printre flegme si coji de seminte, milioanelor de oameni care cred in acest ideal individ. Atitudinea ta reprezinta calcarea in picioare, fara scrupule, a viselor si sperantelor pe care milioane de oameni, care au nevoie de o schimbare, le-au pus la rang de ideal social.

[Daca injuri gratuit "negrii" esti un simplu rasist, daca injuri gratuit "americanii" esti xenofob, iar daca ma injuri gratuit pe mine, doar pentru ca nu-ti impartatesc opiniile personale, esti chiar mai putin de atat; esti imaginea stramba a tot ce poti.]

Eu cred ca: Omul acesta poate nu va fi un presedinte cu nimic mai bun decat ceilalti, la nivel de competente si /sau realizari; omul acesta reprezinta insa sansa de schimbare pentru o populatie care, spre deosebire de noi romanii – s-a prezentat in numar impresionant la vot cu scopul de a vota pentru sau IMPOTRIVA unui candidat de culoare; spre deosebire de noi, romanii – nu renunta sa spere, nu se victimizeaza, nu face din pasivitate o arma de manipulare in masa, nu inghite rahat de consistenta celui pe care noi il servim, ca ultimii flamanzi,  la fiecare masa  (vezi punctul 1.b.) si, mai ales, nu se teme de ipotetice schimbari.

Pe modelul povestirilor personale cu lipici la suflet, in urma cu cateva minute vizionam imagini cu un “negru” in etate de 100 de ani (clipul al treilea), lucid si inca in putere, care-si frangea mainile de bucurie si multumea cerului, plangand, pentru miracolul de a fi asistat la acest moment crucial. Ce-i mai trebuie acestui om, la varsta sa? Ce suma de bani poate cumpara “falsa” fericire a acestui batran si la ce i-ar mai fi folosit toti acesti bani?  Pentru butelie si medicamente compensate? Oare chiar totul sa fie de vanzare, cum suntem noi invatati sa credem? Dati-mi voie sa ma indoiesc si dati-mi voie sa cred ca acest batran nu mima  emotia coplesitoare  ce-l stapanea, nu juca doar un rol de propaganda… Oare in urma cu 9o si ceva de ani,  cand KKK ucidea dupa culoarea pielii in aplauzele comunitatii, copilul negru de atunci ar fi indraznit sa spere ca va apuca zilele de glorie a unui presedinte de culoare?

Eu cred ca: Daca tu, Gheo, spui ca stii mai bine care-i treaba cu Obama si marile puteri conspiratoare din umbra, fie si sa ai dreptate, te autodeclari mai destept si mai luminat in ale politicii americane interne decat minim o suta de milioane de americani (unii chiar albi!). Punem pariu ca nu-i asa?

Eu cred  ca:  din 100 de  asemenea Gheo, jumatate nu vor sti care este capitala Statelor Unite si nici n-ar putea s-o arate pe harta, jumatate nu vor sti sa enumere oricare 5 presedinti americani, jumatate nu vor sti sa enumere mai mult de 5 state americane, jumatate nu vor sti sa spuna in ce stat este orasul Chicago, cel putin jumatate nu vor sti sa enumere trei orase de pe East Coast si trei de pe West Coast etc. Si eu cred ca atunci cand te apuci sa faci analiza unui sistem socio-politic de asemenea anvergura, trebuie sa cunosti o multime de date preliminare istorice, statistice, economice si politice, pentru a intelege intreaga imagine de ansamblu a ceea ce spui.

Eu cred ca: Doar cei care inca au puterea sa spere, care nu-si pierd convingerile si lupta pentru ele, chiar si cu un vot, au sanse de a-si implini visele, oricare ar fi ele. Statul in casa si schimabtul canalelot tv intre telenovele, sport si presa mondena nu va aduce nici o schimbare in bine, de la sine, poporului roman.

Zeci de mii de oameni din toate colturile tarii (a se citi statelor americane) au venit astazi in Washington, in jurul Capitoliului,  pentru a asista la investirea in functie al celui de-al 44-lea predinte american. Unii povestesc cum au calatorit si 20 de ore cu autocarul pentru simplul motiv de a aplauda acest moment. Un om de afaceri american a donat 2 milioane dolari pentru a pune la dispozitie mijloace de transport, cazare si masa, unor cetateni fara posibilitati materiale, dar care doresc sa participe la acest eveniment istoric (conspiratie si propaganda post-alegeri, stiu, stiu!). Camerele de filmat anunta o temperatura mai mica de 10 grade si totusi oamenii au inceput sa se adune cu multe ore inainte de inceperea festivitatilor, flutura stegulete, canta si se imbratiseaza in stil tipic american. Noi am face un drum la Bucuresti pentru a aplauda, gratis si fara nici un beneficiu, un presedinte? Mai are romanul, in vocabular si mai ales in minte, notiunea de “altruism”?

(sursa foto)