Micul meu colt de culoare… nu este neaparat un colt de rai, ci doar un coltisor de bucatarie. Iar daca ma gandesc putin, este o bucatarioara in 4 colturi extrem de impersonale, dar intre ale carei laturi incerc, in fiecare zi, sa ma simt (ca) acasa.

Pentru ca dragostea trece prin stomac. Iar mie, de altfel, cel mai mult imi place “dragostea” in bucatarie.

Fortata de imprejurari, anume de lipsa unui camin propriu (achitat integral sau in datorii pe viata), dar mai ales de instructiunile stricte si clare ale proprietarului de a nu aduce apartamentului nici o modificare, nici macar de a bate un cui in perete (am batut totusi, unul, pentru tabla de darts), nevoia – dar mai ales placerea – de a-mi amenaja spatiul personal au fost astfel drastic limitate la expunerea ca la balci a catorva obiecte decorative. Am decis ca spatiul care mi-a devenit de curand, (a)casa, are nevoie, in primul rand, de culori… culori puternice, vii, care sa dea viata apartamentului acesta galbui-maroniu. Acum, daca-mi pasesti pragul, te voi astepta cu o cafea fierbinte si cu mult rosu si verde crud.

Fara acele farfurioare frumos colorate, bucataria mea – acum atat de draga – ar fi ramas cu totul anosta. Fara cele cateva plante chinuite de lipsa luminii, mi-ar fi fost mult mai greu sa respir intre acesti pereti. Fara cinele tihnite si calde, in doi, spatiul vesel al bucatariei noastre ar fi ramas, in mare parte, inutil.

Imi place enorm sa gatesc, dupa cum lui D. ii place enorm sa pastreze bucataria curata… Nici ca se putea o potriveala mai mestesugita pentru micul nostru univers!

1. marie jeanne Says:
   January 16th, 2009 at 11:53 am

   very very nice, tx

2. carlitos Says:
   January 16th, 2009 at 6:47 pm

   tx si eu, pentru feedback!

   nu-mi place sa raman cu datorii.