Despre adevarata criza de fiere
Fara a ma documenta stintific, o sa va spun cum am patit-o eu (prima oara putin dupa varsta de 18 ani):
M-am trezit dimineata cu o durere acuta a ceea ce credeam a fi stomacul. Am incercat sa ma ridic din pat, insa orice miscare imi provocun junghi extrem de dureros undeva intre coastele drepte. Putin timp dupa, durerea a devenit insuportabila: simpla respiratie solicita un efort pe care cu greu il puteam face. Durerea s-a transformat intr-o pulsatie insuportabila, ce revenea tot la cateva zeci de secunde si tinea tot atat. Printre aceste reprize de durere, am reusit sa ma imbrac, sa cobor cu greu din casa (eram singura acasa), sa urc intr-un taxi si sa ajung pana la spital (ar fi trebuit sa chem salvarea, va sugerez sa o faceti cu incredere, este o urgenta care necesita utilizarea targii, daca criza este puternica). Eu nu am simtit altceva, desi am citit ca majoritatea persoanelor resimt si dureri acute de cap. Pe de alta parte, in cazul meu criza s-a declansat brusc, dar se poate intampla ca aceasta sa se acutizeze pe parcursul a cateva ore, chiar zile, situatie in care simptomele pot fi confundate cu cele specifice altor afectiuni.
Ajunsa la spital, am fost pusa sa astept in rand, la Urgente. Dupa inca 10 minute de durere si icnete, nu m-am mai putut tine pe picioare si m-am asezat (prabusit) pe jos, cerand ajutor. Am fost dusa in sala de urgente, unde mi-a fost palpat stomacul, timp in care am simtit ca imi vine sa vomit. Medicii m-au indemnat sa dau afara din mine tot ce pot, acesta insemnand un lichid spumos galben-lamaie, extrem de urat mirositor dar mai ales amar… amar cum nu simtitsem in viata mea. Dupa cateva reprize de voma, am simtit ca incep sa ma linistesc.
In urma consultului, a analizelor de sange si a unui control ginecologic efectuat ulterior, ce avea drept scop excluderea unei afectiuni de gen (am fost transportata cu salvarea la un spital de obstretica-ginecologie), am primit recomandarea de spitalizare, apoi medicatie adecvata. Mi s-a prescris, totodata, un regim alimentar cat mai usor, lipsit de prajeli, sosuri fainoase, mezeluri condimentate, maioneze, ceapa si usturoi in exces etc.
Din ceea ce eu am auzit si citit ulterior, nu este intotdeauna recomandata extragerea fierii, intrucat ea se poate regenera (operatia dovedindu-se deci inutila), iar pe de alta parte unii “Stan-patitul” pot invata din prima experienta de acest gen sa se alimenteze sanatos, scapand astfel de bisturiu.
In speranta ca celor care cauta informatii despre “criza de fiere” le-au fost de folos aceste randuri, inchei cu recomandarea de a consulta un medic in cazul in care aveti asemenea simptome si de a nu lua medicamente dupa ureche, bazandu-va doar pe recomandarile unor cunoscuti.
(sursa foto: aici).
September 2nd, 2009 at 4:33 pm
[...] Acum poti citi si comenta despre criza de fiere pe adresa noului meu blog: jocurban.ro [...]