(…nu va fi niciodata vara; dar, daca as putea-o schimba, as petrece-o asa…)

M-am trezit. M-am privit in oglinda. Verdict: aceeasi. Inca sunt eu. EU, aceea care nu mai sunt demult. Duc cu mine, in cele patru zari, o bocceluta: iubire, dor, muzica, familie, cativa prieteni, lectura, filme, liniste, timp de calitate pentru mine, buburuza, acasa unde nu mai sunt acasa, alt acasa unde nu sunt acasa… E a naibii de grea, desi pe drum am tot scapat din ea (si nu m-am mai oprit sa pun la loc)  prea mult din mine. Am zis mereu ca oamenii se schimba, prin urmare chiar si eu, am renuntat sa ma  (mai) opun cu atata inversunare imbatranirii – ca sa doara mai putin. But it still hurts. Azi m-am trezit mai batrana cu un an. E liniste.

Un om de acasa spunea, citindu-mi parca gandurile mai bine decat reusisem eu sa o fac:

Te trezesti la 30 de ani fara nici o directie in viata.
Te trezesti ca o parte a corpului tau a fost in interiorul unei persoane despre care nu stii nici primul lucru: numele.
Te trezesti ca ti-ai calcat in picioare toate principiile pe care le sustineai batandu-te cu pumnul in piept.
Te trezesti povestind detalii intime ale relatiei tale maseuzei, cosmeticienei, manichiuristei, tuturor celor ce-ti ies in cale.
Te trezesti ca-ti faci cu ou si cu otet sufletul pereche, in timp ce ridici in slavi o persoana nou cunoscuta.
Te trezesti cu podoaba capilara rarefiata si incepi sa te speli zilnic pe cap cu tot felul de sampoane minune ca sa mai poti arata decent in public.
I wanted to breathe smoke.
Te trezesti ca ai lasat fricile si orgoliile sa-ti conduca viata.
Te trezesti pierzandu-ti timpul cu oameni de nimic.
Te trezesti ca nu mai poti sa bei cafea, ca iti strica tenul.
Te trezesti in 18mp, inconjurat de patru pereti, bucurandu-te ca ai fost crezut cand ai mintit.
Te trezesti o ipocrita, despre care lumea are o imagine de femeie decenta. Dar tu stii!
I felt like destroying something beautiful.
Te trezesti zambind fals ca sa pastrezi o stare de fapt in care nu mai crezi.
Te trezesti ca traiesti din amintiri.
Te trezesti ca ti-ai ignorat ani de zile parintii.
Te trezesti intr-o duminica dimineata intrebandu-te cine dracu esti.
Te trezesti ca ai crezut in persoanele gresite.
Te trezesti ca nu stii ce cauti in viata ta.
Te trezesti beat dupa o noapte tampita si incepi sa scrii.

Uneori, te trezesti ca iti spune un prieten: “Ba, da tu mai poti sa te uiti in oglinda?”
Alteori, nu te trezesti deloc. Abia atunci poti stii cu certitudine ca esti o cauza pierduta!

NU vreau sa ma simt asa la 30 de ani… mai am atat de putin si atatea de implinit! Am facut astazi un scurt exercitiu, imaginandu-mi pentru jumatate de zi ca sunt undeva, proiectata in viitor cu 365 de zile. Apoi mi-am oferit, singura, cel mai frumos cadou: un an din viata. Un an in plus, in care sa fac toate nefacutele de pana acum. Toata viata mi-am dorit sa pot da timpul inapoi, sa schimb sau sa repar lucruri urate din viata mea, sa le simt din nou pe cele frumoase, sa le (re)traiesc pe toate, altfel sau din nou. Am facut-o acum.

Vreau ca acest an sa traiesc frumos. Vreau impacare cu mine, sanatate si cat mai putine necazuri pentru cei dragi. Vreau liniste, pace in mine, putere de a accepta si de a resimti compromisurile cu viata intr-un fel mai putin dureros. Vreau sa gasesc intelepciunea de a-mi adapta visele la realitate si de a-mi trai viata mai putin steril, mai putin ermetic… mai viu. Mai vie.

Sau… vreau multi bani. Cu care sa-mi cumpar toate acestea.

Si, in primul rand, vreau sa-mi inving demonii. Pentru ca,

Fiecare cu demonii lui.
Dar, oare, ce ne da putere sa mergem mai departe?
Speranta ca o sa fie bine? Gandul ca se poate si mai rau? Faptul ca ne vedem parintii in viata sau ca ne amintim momentele petrecute impreuna, cand traiau? Crezul ca exista suflete pereche? Reusitele din viata profesionala? Dumnezeu? Muzica? Prietenii? Alcoolul? Mangaierile? Instinctul de conservare? Speranta ca intr-o zi, totul se va sfarsi?

Tot ce putem face este sa ne numaram demonii, sa-i privim in ochi, sa ii mangaiem pe cap si sa ii punem sa se tina de manuta cu protectorii nostri. Doi cate doi, ca la “gradi”. Si sa speram ca in timp, protectorii nostri le vor da din bunatatea lor.Trebuie sa speram!

Eu unul, mi-am numarat demonii. Nu sunt putini, e drept.
Ce ma tine in viata?
Speranta ca o sa fie bine, gandul ca se poate si mai rau, mama si bunica mea, crezul ca exista suflete pereche, reusitele din viata profesionala, Dumnezeu, muzica (Thank God for The Music), prietenii, alcoolul, mangaierile, instinctul de conservare, speranta ca intr-o zi, totul se va sfarsi….

Si faptul ca viata are un fel al ei, inexplicabil, de a te lua pe sus atunci cand te astepti mai putin.
Si parasutele lu’ Coldplay!

1. len Says:
   December 3rd, 2008 at 3:48 pm

   La multi ani, iti doresc liniste si impacare.

2. len Says:
   December 3rd, 2008 at 3:48 pm

   PS. si sa te bucuri de multe bunatati.

3. druje Says:
   December 3rd, 2008 at 10:51 pm

   enjoy!
   http://www.imdb.com/title/tt0137523/quotes
   

4. carlitos Says:
   December 4th, 2008 at 3:50 pm

   @len: multumesc, asemenea.
   @druje: hehehe… o sa am un weekend plin, I guess.

5. In alte circumstante… « j o c · u r b a n Says:
   December 19th, 2008 at 2:03 pm

   [...] n-am timp si nici chef de asa ceva (am ajuns la varsta contratimpului, cand imi doresc sa fac doar lucruri care sa merite), cine doreste sa-si piarda timpul cu un [...]