Iz de toamna
(Cine-i din Banat o sa stie despre ce vorbesc. 
)
- Dati-mi, va rog, si mie, niste dovleac…
- Sigur, cat sa fie?
- Pai nu stiu… cam cat sa-mi ajunga de-o placinta…
- ?!?!?!?! Placinta ?!?!?!?!?! … cu dovleac?!?!??!
- …. ?!
Am luat vreo 2 kg, doua felii mari, portocalii si frumoase. Eu, de cand ma stiu, nu-mi pot imagina toamna fara aroma delicioaselor placinte cu dovleac (ludaie), coapte intre randuri de aluat fraged si scortisoara, aburind geamul cuptorului… Mama face de-o viata, toamna de toamna, prajitura cu dovleac. Si matusile, si bunicile, si prietenele mamei… we all do that! 
Aici insa, la Cluj, nimeni pare sa nu fi auzit de acesta delicatesa cu care eu mi-am indulcit eu 28 de toamne si sper s-o fac inca multe-inainte. Am adus colegilor o farfurie de prajitura, sa-i testez: intradevar, nicicare nu mai mancase asa ceva. Astfel ca m-am hotarat sa ofer acesta simpla reteta tuturor “nefericitilor” care, pana acum, nu s-au bucurat de acest gust incantator. Mi-a placut in mod special reactia unui amic ce a studiat cu atentie o felie de prajitura, dupa care a concluzionat: “Asta-i prajitura cu chestie de’aia de Halloween!”.
Prajitura (placinta, rulada) cu dovleac (ludaie, ludau)
Ingrediente:
- 1,5 kg de dovleac (ludaie);
- o portie de aluat din foietaj (se gaseste la orice magazin alimentar; atentie insa, este vorba de foietajul acela subtire, nu de aluatul pentru saratele);
- zahar, scortisoara, ulei, zahar pudra;
- un barbat in casa, pe care sa-l puneti sa rada dovleacul.
Cum se face:
Dovleacul se curata (greu) de coaja, se taie bucati si acestea se rad pe o razatoare cu gauri mari. Dovleacul astfel ras se amesteca cu cateva linguri de zahar si se lasa putin sa sada. Intre timp se unge bine o tava (eu prefer tava cuptorului, este mai mare) cu ulei, atat pe fund cat si pe peretii laterali. Aluatul se desface din pachet si se intinde pe masa. Se ia o foaie si se intinde frumos in tava, lasand aluat si pe marginile acesteia, pentru a “inchide” prajitura la sfarsit. Daca tava e prea mare, foaia se poate “carpi” in lateral cu o bucata din alta foaie. Daca tava e prea mica, se taie surplusul cu un cutit. Foaia astfel intinsa se unge, la randul ei, cu ulei (se toarma putin ulei pe foaie si se intinde usor cu degetele); peste ea se aseaza o noua foaie, care se unge, la randul ei, cu ulei… se continua operatiunea pana se suprapun 4-5 foi. Jumatate din cantitatea de dovleac ras se aseaza uniform deasupra, se preseaza cu palma, apoi se presara zahar si scortisoara, dupa ochi. Un strat subtire si uniform de zahar va face prajitura suficient de dulce, dar daca preferati sa simtiti gustul dovleacului mai accentuat, puneti mai putin zahar si, desigur, mai putina scortisoara, pentru a nu atenua din aroma specifica a acestuia. Se pot aseza apoi inca doua foi intermediare, unse cu ulei, dupa care se presara si restul cantitatii de dovleac, presarat din nou cu zahar si scortisoara, sau se poate pune direct dovleacul, pentru a ramane umplutura prajiturii intacta. Eu nu asez foi intermediare, de lene in primul rand.
Dupa ce s-a asezat in tava toata compozitia de dovleac, se presara din nou cu zahar si scortisoara, apoi se reia ininderea foilor, unse cu ulei. Sunt suficiente 4-5 foi, dar se pot pune si mai multe (atat pe fundul tavii, cat si deasupra), in functie de cat de consistent vreti sa fie aluatul. Marginile se lipesc bine cu cele de dedesubt, iar surplusul se taie usor cu un cutit. Ultima foaie se unge cu ulei mai mult decat celelalte, pentru a nu se usca in timpul coptului. Inainte de a pune tava in cuptor, va recomand sa intepati prajitura cu furculita din loc in loc, pentru a ajuta la coacerea dovleacului. Prajitura se coace la foc foarte mic; foietajul se va coace in mai putin de 30 minute, insa dovleacul trebuie sa se inabuse de la aerul fierbinte si sa se inmoaie, altfel nu va avea nici un gust. Intr-un cuptor vechi timpul de coacere este de minim o ora.
La final prajitura se acopera cu o coala de hartie, peste care se aseaza un prosop de bucatarie, pentru ca aburii sa mentina foile fragede si sa le impiedice sa se usuce (apoi sa se sfarame prea tare). Inainte de servire prajitura se taie patratele si se presara cu zahar pudra (eu il prefer pe cel cu gust de vanilie, dar este foarte gustos si cel simplu); daca se presara mai devreme, zaharul se va topi, din cauza foilor unsuroase.
Acesta prajitura este una din surorile gemene ale prajiturii cu mere, imprumutand (datorita scortisoarei) un gust similar acesteia. De asemenea, modul de preparare este acelasi, putand fi folosit si aluat fraged, framantat acasa, daca preferati acesta varianta.
Prajitura cu dovleac poate fi preparata si sub forma de rulada, compozitia de dovleac fiind rulata tot in cate doua foi (unse su ulei); ruladele astfel obtinute se aseaza apoi, in tava, una langa cealatalta. Dintr-un pachet de foi puteti face minim 5-6 rulade, cat sa umpelti o tava, folosind aceeasi cantitate de dovleac. Daca va raman foi, acestea se pot rula cu mere rase, obtinandu-se astfel si cateva rulade cu mere. Nu uitati sa ungeti bine foile si deasupra, pentru a nu se usca!
p.s. Nu exista copilarie fericita, fara prajitura cu dovleac!
November 18th, 2008 at 2:52 pm
Buna, ieftina… De criza!
November 18th, 2008 at 3:17 pm
Imi dai idei, merci
November 18th, 2008 at 3:25 pm
atunci suntem chit!
November 19th, 2008 at 3:14 pm
[...] piata nu erau decat cartofi, dovleci, telina si conopida mov asa ca mi-am adus aminte ca am vazut o reteta cu placinta cu dovleac si am decis sa incerc. Iata ce-a iesit: Prajitura cu [...]
November 19th, 2008 at 3:35 pm
ba exista copilarie fericita,
mie nu imi place dovleacu
November 19th, 2008 at 3:37 pm
n-ai gustat din prajitura mea!
October 16th, 2009 at 1:37 pm
eu aveam o reteta si cu 3 mere iar sucul de la mere il puneam in loc de apa.
October 16th, 2009 at 1:37 pm
este o prajitura buna de post