Cap.II. Despre utopia cafelutei in balcon
Daca va mai amintiti, acum ceva vreme incepusem o serie de lecturi filozofice despre dragoste si EFORTUL de a fi fericit.
Suma de texte, inchegate in totalitate din materialele lecturate si apoi copiate de pe forumul dc, au avut unicul scop de a ridica o spranceana in fata unor femei invinse de viata, cu totul ingropate in in judecati invechite si mai ales prejudecati demne de pus la gazeta. Oricare dintre noi poate deveni, maine, una dintre ele, daca nu anticipam pericolul si nu invatam din timp sa ne ferim de el.
Dupa Cap.I. Despre feminitate, in care am invatat ca feminitatea este o trasatura fundamentala si din nastere dobandita a femeii, pe care aceasta nu si-o pierde in nicio circumstanta si nu are nicio obligatie de a si-o cultiva/conserva in niciun fel, ea existand pur si simplu in oricare dintre noi, ca si sexul (organul adica), aflam astazi ca femeile care incerca sa fie prietenele partenerilor lor sunt demne de intreaga ironie si dispret din partea suratelor asezate de-o vreme la casa lor, adicatelea al nevestelor si mamelor care au probleme si preocupari de zi cu zi mult mai serioase decat sa bea prieteneste, duminica dimineata, o cafea cu sotul lor. Conceptul de “timp pentru noi doi”, ca si soti/parteneri, nu doar ca si parinti in permanenta datori sa asigure bunastarea fizica si psihica a progeniturilor lor, devine astfel o utopie numa’ buna de demontat cu argumente care de care mai inteligente, dupa cum se va revela in randurile urmatoare.
Profilul victimei: Ana, 30 de ani, naiva, indragostita, nemaritata si fara copii.
Subiect: Scurta descriere a relatiei cu partenerul sau:
Cred ca e inutil sa fac dovada propriilor mele calitati acum, doar ca sa va distrez pe voi, dandu-va ocazia sa ma ironizati gratuit pentru aceleasi calitati pe care (teoretic) le are fiecare femeie. Ceea ce, momentan, ma deosebeste pe mine de alta femeie este faptul ca am o multime de ganduri, idei, vise si mai ales sentimente in comun cu acest barbat. Faptul ca el vine acasa si gaseste acolo in primul rand o prietena, o iubita, care il primeste acasa fericita sa-l revada, cu care inca – in doi ani – nu a avut motive de cearta sau de cuvinte grele, cu care se intelege ca om si alaturi de care ii face placere sa-si triasca viata, in armonie si buna-intelegere. Sunt o femeie care face dragoste, inca, si atunci cand are migrene si care prajeste ceapa cu geamul deschis, gatind impreuna cu partenerul ei, facand impreuna tot ceea ce ne permite timpul sa facem, de la gatit si curatenie, pana la excursii, vizionatul unui program tv (fie el fotbal sau film siropos de dragoste), sau pur si simplu la a sta impreuna, duminica dimineata, la o cafea in balcon, intr-o liniste calda, confortabila si placuta, care nu are nevoie de cuvinte fortate.
“Reteta” Anei pentru o relatie reusita: “Fii prietena lui, iubeste-l asa cum e si lasa-te iubita fara migrene. Nu uitati sa fiti oameni unul cu celalat.“
Iata, astfel, cateva reactii extrem de graitoare cu privire la gradul de intelegere contextuala a discutiei si mai ales la capacitatea acestor gospodine de a formula o parere matura si pertinenta vis-a-vis de “impertinanta crasa” a naivei care habar n-are, pare-se, ce inseamna adevarata viata (romanesca) in doi.
-
problema e cä nu am balcon…deci nu avem unde bea cafeaua duminica. mä päräseste????
-
Sa ma ierte Dumnezeu dar desi nu sunt mama tot nu am timp sa stau botic in botic cu sotul meu si sa ne pierdem unul in ochii celuilalt de dimineata pana seara, nici sa merg la sala, nici sa stau cu castraveti pe ochi.
-
pai atunci eu am o problema si mai mare. Desi am masuta cu toate cele si locul cu pricina tot nu ne bem cafeaua tinandu-ne de degetele. De obicei eu o beau din mers. E clar. Eu incep deja sa am emotii.
-
mda, ce sa zic! Baga 2 copii in scenariu si invata-ne cum sa facem toate astea.
- n-am nici o indoiala ca asa persoana sostificata (sic!) o sa desluseasca negresit suptilitatea (sic!) dedicatiei. Daca nu, tot nu-i paguba… e buna de ascultat in balconul cu glicine in timp ce bea cafeluta (dimpreuna cu monseru’) intr-o stare de gratie serena.
- mai fetelor, de fapt doamnelor, pleaseee nu mai fiti rele. eu chiar nu vreau sa plece ana. pai tocma ce ii spusai lu barbate-meu, ca io vreau balcon ca altfel nu avem unde bea cafeaua si divortam. si acu saracu isi bate capu sa gaseasca solutie sa facem etaj la casa, sa avem unde propti balconu ca banuiesc ca dc pun pe pamant se cheama terasa si nu mai pot scuipa coji de seminte cu un aer superior in capul tampitelor de neveste care nu vor domne sa preceapa nimic. mai mult eu chiar speram sa o invit pe ana pe balconu meu!
- parca era nevoie de doi “boi” care tre’ sa traga impreuna la caruta mariajului… Si prin impreuna nu ma refer nici la tocatul cepei in tandem printre dulci si tandre imbratisari, nici la idilicul balconas cu cafeluta…
- oh my god! tre’ sa fac ordine in balcon. nu mai pot amana!
- Eu m-am prins. Voi sunteti invidioase ca in loc sa va scoata iubi al vostru la relaxare cu noaptea-n cap (sa nu se faca 50 grade) stati cu ochii in monitor si dialogati cu toate grasele mirositoare a ceapa care nici macar nu au balcon si mai au si copii pe deasupra sa nu mai spunem de fraierele care mai au grija si de plozii sotilor. Da stau si ma intreb….au plecat la relaxare dupa cafeaua din balcon sau inainte?
- mai fetelor… da’ cred ca ati invatat ceva…totusisa deschideti geamu’ cand prajiti ceapa si sa serviti cafeaua pe balcon ( ca eu n-am “invatat nimic din “sfaturile” anei) pt ca nu prajesc ceapa de fel..asa ca nu deschid geamu’ si nici nu beau cafeaua pe balcon …ca e ingust….
- si io de cand am primit (indirect) invataturile astea m-am lasat de ceapa si stau intepenita pe balcon cu ceasca in brate in asteptarea consortului. Si nu apare sub nici o forma ca cica el cafea la 50 grade in balcon nu serveste. E clar….ma lasa si pe mine.
- Stai ghninisor,nu fa depresie…iti dau si cea mai ramas din balconul meu, ai si aer conditionat, si jaluzelele verticale, si cafeaua, uite, barbat-meu e dispus sa te primeasca cu tot cu consort, ma scoate pe mine la 40 grade numai sa fii si tu in tonul modei lansate de Ana:cafeaua in balcon.
- mai, eu am si balcon…da’ prefer sa beau cafeau in casa…..ca pe balcon ma incurc de prea multe plante.
- Balconu e esentialu’ da bag de seama ca ai inceput sa privesti lucrurile cu superficialitate.
- cel mai rau imi pare ca balconul meu nu e ca balconul Anei. Cafeaua se poate bea, da’ ci ma fac cand il ia pe al meu consort durerea de shale de la curent. Unde mai pui ca el nici cafea nu bea?! Si nici nu fumeaza? Oare sa-l trimit spre reeducare la Ana?!
- pai in loc sa beau cafeaua in liniste tre’ sa-i pun lui a meu caramida la shale. Nu-ti spusei ca am air conditioner? El nu bea cafea,nu fumeaza, da’ tre’ sa fie in ton cu Ana!Tu-l mai lasasi si fara budigai…Na’, ci crezi,ca barbat-meu mai e un tinerel?Are,doamna,30 ani…si io 36..Nah,i-am tras-o lu’ Ana !
- Off. si io care incercam sa-l lamuresc sa poarte tanga cand il trimit la Ana! Ii Luam si corset sa-i mai stranga burtica, falsificam analizele, ca i-a crescut colesterolul de la ceapa prajita si maioneza si-i cedam si balconul nostru. Ca doar in balcon sta fericirea!
De unde si expresia “Nu da margaritare la porci!”.
Pe mine ma preocupa acum faptul ca, intr-o buna zi, voi fi si eu mama a copiilor mei. Acestia vor creste si, intr-o alta buna zi, vor simti nevoia sa socializeze afectiv si sexual cu alti tineri asemeni lor, cu care vor inchega, ulterior, relatii din ce in ce mai serioase… Problema e: cum voi sti eu, atunci, daca acei tineri nu sunt tocmai progeniturile distinselor doamne pe care le expun eu aici, mici produsi scarnavi ai acestor mentalitati de gospodine frustrate si frigide?! Cum voi sti eu sa-mi protejez proprii copii de generatia de badarani si mahalagioaice iesite din mainile dragastoase ale “mamelor model” de azi?!





June 29th, 2009 at 2:52 pm
[...] Imi displac mamele-martire si mamele-isterice. Despre ele am mai scris si aici si aici si aici… Nu pot intelege, nicicum deocamdata, rasturnarea de prioritati si valori pe care ti-o aduce [...]
July 14th, 2009 at 5:32 pm
ce nesimtite
si nu i-a luat nimeni apararea, sau ai scris aici numai comentariile.. contra?