= Roman foileton de citit pe buda (daca aveti buda chiar in casa) =

Prefata:

Dintotdeuna am fost inclinata spre amplificarea subiectiva a trairilor (mele) emotionale si gasirea unui corespondent cognitiv al lor, acolo unde (printr-o simpla presupunere) majoritatea dispunem de un minuscul angrenaj numit intelect. Altfel spus, mereu am “supragandit” si mai ales am “dramatizat” (parere unanim exprimata) vis-a-vis de ceea ce mi-e dat sa inteleg ca se intampla in jurul meu (cu precadere mie, dar si altora deopotriva).

Bun asa. Zilele trecute, preocupata fiind – ca intotdeuna – daca nu de problemele mele emotionale, sigur de ale altora, am ales sa-mi petrec parte din timp rasfoind paginile interminabile ale unui forum de mare trafic domestic si gospodaresc, intitulat sugestiv In unul sau in doi… mergem mai departe. Bun, hai sa mergem atunci, imi zic eu plina de ifos, gandindu-ma ca am ceva de invatat din experientele dramatice (de obicei finalizate “in unul”) de viata ale bietelor femei. Ce-am aflat de acolo, dragi 34-156 de cititori ai mei, sfideaza, insa, nu atat regulile de emancipare a femeii secolului XXI, cat insasi prapadita de teorie evolutionista a lui neica Darwin. Adica, intru vesnica pomenire a sus-numitului rasucindu-se in mormant, unora dintre “noi” (noi = regnul femeiesc) pur si simplu nu ne-a dost dat sa evoluam cu mimic, in decursul acestor milioane de ani ce ne despart de maimuta primara, de la statutul femeii-din-pestera-care-pregateste-carnea-vanata-de-barbatul-ei-barbos-plecat-la-ucis-cu-mainile-goale-pentru-supravietuire.

Mai mult ca sigur ca am dedicat si ma incapatanez sa dedic prea mult timp si ganduri acestui subiect desuet si suparator de banal, insa nu degeaba se spune ca esenta vietii sta in bucuria lucrurilor marunte. Pentru prima data in viata, zic cu mana pe suflet, am ajuns sa ma bucur de soarta intelectului meu comparandu-ma cu “mai rau”.

Permiteti-mi sa dezvolt: ajung deci pe un forum destinat, in genere, sanatatii familiei, conceptiei/nasterii/cresterii in bune conditii ale scumpelor noastre odrasle-progenituri, respectiv marturisirilor picante si lacrimogene ale femeilor cu “reale” probleme in relatia de cuplu. Cum bine zicea M.J., daca tot suntem in plina Olimpiada, aceste cucoane sunt campioane incontestabile la aruncatul cu ceapa prajita, activitate din care dansele fac atat un act de virtute si constanta bravura, cat mai ales unul de mare curaj si inca de mai mare sacrificiu. Avem, prin urmare, de-a face cu o droaie (cireada, turma, haita, adunatura, gloata, prostime etc.) de mame-gospodine care au atins suprematia emanciparii prin descoperirea accesului la internet. Cum ar veni, ele nu mai sunt proastele care urmaresc cu batista la gura si umezeala la budigai serialul-Elodia sau suspinul lui Luis-Fernando-Mercedes (sau era Victor Newman?)… Nu! Ele sunt ADEVARATELE FEMEI, super-mamele atat de norocoase ca s-au gasit si s-au coalizat pe un forum numai al lor! Care, pentru ca e numai al lor, nu lasa loc decat pentru ecouri si imitatii ieftine ale reprezentatiilor literare de gen ale membrelor cu vechime pe site.
Din fericire, apar insa si contra-opinii, cu scopul bine-gandit-prost-formulat de a le strica lor pacea si armonia universala, metamorfozate sub infatisarea unor curve, amante si chiar vrajitoare (retineti) pregatite sa aduca bad karma, individe de doi bani, preocupate de lucruri efemere si cu totul-superficiale, cum ar fi dragostea si fericirea. Utopie totala. “Dialogul”, demn de intreaga admiratie si atentie a criticilor literari, s-a consumat sub forma unei saga din care, va spun cu maxima seriozitate, cu totii avem ceva foarte important de invatat: niciodata sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu, nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ca nu suntem una din acele muieri.

Intrucat materialul “didactic” de care dispun este extrem de pretios si amplu, am hotarat sa-l structurez intr-o suma de capitole distincte, ce pot fi sintetizate generic sub titlul “M-a facut mama femeie. Mai bine nu ma facea.” Inarmati-va asadar cu multa rabdare si, cand vi se va face rusine, opriti-va din citit si reveniti la Rugaciunea de multumire despre care va ziceam.

1. marie jeanne Says:
   August 14th, 2008 at 12:30 am

   IIIIII-haaaaa!

   Deci zic, s-a bagat si zoso, sa facem succes

2. carlitos Says:
   August 14th, 2008 at 10:14 am

   Mah, datoria mea de “femeie” este sa nu las lucrurile asa… )))))))

3. Cap.II. Despre utopia cafelutei in balcon « j o c · u r b a n Says:
   September 26th, 2008 at 11:47 am

   [...] septembrie 26, 2008 by carlitos Daca va mai amintiti, acum ceva vreme incepusem o serie de lecturi filozofice despre dragoste si EFORTUL de a fi fericit. [...]

4. Top 10 – Lucruri ce-mi displac (I) « Says:
   June 29th, 2009 at 2:51 pm

   [...] Imi displac mamele-martire si mamele-isterice. Despre ele am mai scris si aici si aici si aici… Nu pot intelege, nicicum deocamdata, rasturnarea de prioritati si valori pe [...]