Cap.I. Despre feminitate
Scurt capitol introductiv, de incalzire, “digerat” de pe o pozitie anonima si cu totul neutra, adunand siderata recolta catorva opinii de gen.
Din filozofia de viata a unei Doamne-etern-feminina:
Hai sa vorbim despre feminitate [...] (daca vreti, putem vorbi si despre f e m i n i s m ).
Se vede ca discutiile despre ‘femeia adevarata’ si ‘feminitate’ sunt purtate de femei.
Ma intreb, ce stiu femeile despre feminitatea vazuta prin ochii barbatilor?
Care sunt situatiile si care sunt conditiile care trebuiesc indeplinite pentru ca o femeie adevarata, plina de feminitate, sa atraga un barbat?Dragelor, o femeie nu poate fi altfel decat femeie adevarata. Nu poate fi altfel decat feminina.
Feminitatea care face KO un barbat, nu consta, asa cum cred unele, in fandoseli, unghii lacuite, fuste mulate si sani iesiti 3 sferturi din decolteu.
Feminitatea este o stare permanenta ce insoteste o femeie.
Feminitatea este un anumit mod, INVOLUNTAR SI INCONSTIENT!!!, de a intoarce capul, de a lua un pahar de pe masa, de a privi ceva, de a-ti oferi ceva, de a te intreba ceva, etc.Asadar, conceptul de femeie parasita de sot pe motivul ca nu e feminina si nu e femeie adevarata e o stupizenie.
Barbatul respectiv s-a plictisit de ea, nu o mai iubeste etc. Astea sunt motivele pentru care o paraseste. Nu pentru ca nu mai e feminina.Daca sotul plictisit nu o mai considera feminina si incepe sa se planga de ea, asta nu inseamna ca femeia aia s-a masculinizat peste noapte. Nici gand.
Aceeasi femeie, respinsa de un sot plictisit, in aceleasi conditii, poate sa innebuneasca alt barbat, care sa o considere feminitatea intruchipata.Va rog eu frumos, nu mai credeti in ce spun sotii plictisiti si doritori de aventuri despre lipsa feminitatii .
Nu mai credeti femeile dornice de aventuri, femeile care pot si chiar traiesc o viata de minciuna si compromis, si care spun ca atrag barbatii din cauza ca sunt feminine de nu se mai poate .
Sa avem incredere in noi si sa nu ne mai luam dupa toate aberatiile scoase pe piata!
Eu una, declar cu mana pe inima si cu toata raspunderea ca sunt la fel de feminina si cand ii intind un pahar cu apa lui barbate-mio sau ma cuibaresc langa el si cand vomit in baie, fiindca am migrena .
Ca doar nu vine bau-bau si-mi fura feminitatea cand sterg prafu’, cand invart cu lingura in fasole sau cand sunt in baie.
Ovatii in multime. Apoi o voce simpla, abia soptita, vadit prietenos-ironica:
… si daca te ingrasi 3ij de kile?!
sau daca ajungi tzaranca?!
mai esti esti feminina?!
Raspunsul vine categoric, cu toata greutatea celor 3ij de kile:
Pai sigur ca ramai feminina si dupa ce te ingrasi 3iij de kile.
A, daca te ingrasi 3iij de kile si daca partenerului ii plac tipele slabe, nu o sa te mai placa.
Deci, te inseala fiindca nu te mai place, nu fiindca nu mai esti feminina in urma ingrasarii.
Inca mai rumeg ultima fraza, e de mare profunzime, insa ma gandeam ce ghinion pe saracul partener. Cineva insa incerca sa arunce o noua lumina asupra luptei cu kilogramele:
Statistic vorbind, eu vad printre cunoscuti mai multi barbati care inseala decat femei. Si nici vorba sa o faca din cauza ca respectiva nu mai e feminina – uneori te intrebi cum de nu vede ca ce are acasa e mai bun? dar cea de acasa e “fumata”, iar cealalta e “alta”.
Cred ca noi, ca femei, indiferent de nr de kg sau de nr de ani, trebuie sa fim in primul rand sigure pe sine, dezinvolte si sa se bazam in primul rand pe noi insine. Sa nu ne agatam niciodata de marele EL, sa nu uitam ca pana la urma ne nastem singuri si murim singuri si orice este posibil. Vrea sa stea cu noi, bine, nu mai vrea, noroc bun si cale batuta.
Apar noi ovatii, subscrieri la parere, se arunca cu buchetele de flori. Iese apoi din matca o inteleapta militanta pentru diversitate:
Tare rau imi pare ca sunt atatea femei care nu au incredere in ele si care, ooof
, apleaca urechea, ajungand sa aprobe toate ineptiile debitate cu rang de axioma de cei lipsiti de principii si oricand deschisi pt. tradare si minciuna.
Cand totul pare pierdut, apare totusi si prima minte luminata…
Eu cred ca ar trebui sa admitem ca nu toate femeile ramin neschimbate dupa un nr. de ani de casnicie (nici barbatii de altfel) si dupa un copil, doi…mai multi, dupa caz.
Adevarul este ca multe isi neglijeaza partenerul pe motiv ca acum e mama, este obosita, toata atentia ei ii este acaparata de bebelus.
[...]
Vorbim citeodata de violenta verbala. Voi credeti ca numai barbatii sunt violenti verbal??
N-ati auzit de femei carora cum le intra barbatul pe usa incep interogatoriul,acuzatiile fara motiv, banuieli, gelozii,i ar cind sunt spuse pe citeva note mai ridicate, eventual condimentate cu ceva “complimente” la adresa domnului… ohooo, oricine s-ar cam duce in lume.
[...]
Nu toate femeile sunt/ramin delicate, cu o vorba blajina, cu un zimbet pe buze cind isi vede sotul abatut/nervos/stresat.
Nu toate femeile stiu sa abordeze cu tact micile neintelegeri (nici eu nu prea le am cu astea, recunosc).
Nu toate femeile acorda aceasi atentie sotului dupa ce devine mama. Prin atentie, nu ma refer sa-i duca cafeaua si ziarul la pat si sa-l gidile in cap.
Nu toate femeile, dupa o zi extenuanta cu un copil cel putin, se cuibaresc seara linga sot pe canapea sa-l mai intrebe de sanatate, de prieteni, de munca…de orice,f ara sa uite sa-i zica “te iubesc” , sa-l stringa la piept.
Cred ca suntem de acord ca asta e valabil si reciproc , dar nu uitati, cum ii educam, asa ii avem!!!
Daca barbatul vine obosit de la munca si in loc de o “sueta” gaseste numai lamentari si vaicareli “vai ce greu mi-a fost azi la piata, vai ce m-a chinuit asta micu,s unt plina de nervi…” si tuna si fulgera si face din asta un obicei, efect garantat. Incepe sa se surpe terenul si nici nu-ti dai seama cind devine un hau…
[...]
Nu toate femeile sunt feminine, nu toate ramin asa.
… insa este rapid combatuta:
o femeie e feminina pana moare, domle . Si daca ii cresc o cocoasa si mustata la saptej de ani, tot feminina ramane .
Poate sa se schimbe doar daca se chinuie, doar daca vrea ea, doar daca nu ii place ce presupune feminitatea. Da’ astea sunt cazuri foarte rare.
Cineva mai face o incercare timida:
Organele genitale si celelalte aferente nu-ti daruiesc si feminitatea.
Am vazut atatea femei care nu au pic de feminitate, incat a devenit un compliment asta “e inalta, draguta , feminina”.
Insa Doamna-etern-feminina ramane neclintita pe soclul ei masiv:
Feminitate nu inseamna sani, botic tuguiat, muntele Venus si par lung.
Feminitatea e un dat al tuturor femeilor.
Repet (si ma enervezi pt. asta), feminitatea este ceva inconstient si incontrolabil. Urli feminitate cand intorci capul ca sa te uiti dupa un catel, de ex (na, ca sa te impresionez ). Intr-un fel intoarce capul un barbat, intr-un fel il intoarce o femeie. Femeia intoarce capul fe-mi-nin!
Alt exemplu nu-ti mai dau, ca oricum nu citestiDesigur, exista femei mai feminine decat alte femei. Poate ca feminitatea le este accentuata de anumite trasaturi fizice, de voce, de o anumita blandete.
Dar feminitatea aia intrinseca, na, o au toate femeile. Nu lipseste nici uneia!! Doar ca lipsesc multora ochelarii de vedere.
Timida insista:
Nu ai auzit pe nimeni spunand despre o femeie ca nu e feminina deloc , sau despre un barbat ca e feminin, efemizat?
Femenitatea inseamna gingasie , blandete , finete , stil , un amalgam de “de-astea” pe care evident nu le are toata lumea.
Se “cultiva” sau “decultiva” ca sa zic asa .
Ca si cum spui despre o fata ca e baietoasa…
… si primeste intariri:
nu, nu toate femeile sunt feminine, cel putin nu in ochii tuturor.
de multe ori imi aud sotul sau alti barbati comentand despre cate o femeie: asta ca barbat arata bine!
plus ca eu personal ma simt mult mai sigura si mai bine cu mine insami la 52 de kg in loc de 80, si nu ma ajuta cu nimic ca el mi-ar spune lasa ca eu te plac si asa, in primul rand nu ma plac eu in anumite conditii si fac tot posibilul sa schimb asta, nu sa ma culc pe-o ureche ca el tot ma iubeste.
Doamna-etern-feminina se supara si momentan nu mai spune nimic. Pe final, apare chiar si un barbat care trage concluzia in urma lor:
Am intervenit tocmai pentru ca o femeie isi da mai rar seama de acest aspect si de aici pleaca multe diferente. Poate nu la toate lumea pare corecta aceasta opinie, dar in opinia mea o femeie poate fi complet nefeminina.
Doamna-etern-feminina se inversuneaza sa raspunda printr-o tacere ostentativa, dand timp totodata micilor ei discipole sa ia aminte la ceea ce tocmai cuvantase atat de imperativ. Ceea ce s-a si intamplat, dovada fiind reactiile din materialele urmatoare.
September 26th, 2008 at 12:03 pm
[...] Cap.I. Despre feminitate, in care am invatat ca feminitatea este o trasatura fundamentala si din nastere dobandita a [...]
June 29th, 2009 at 2:52 pm
[...] Imi displac mamele-martire si mamele-isterice. Despre ele am mai scris si aici si aici si aici… Nu pot intelege, nicicum deocamdata, rasturnarea de prioritati si valori pe care [...]