A durut durat mai mult decat ma asteptam… but here I am again!

Si pentru ca este deja al patrulea weekend in noua mea casa, pentru ca intr-un tarziu am reusit sa despachetez si sa-mi pun lucrurile (nu si viata) in ordine, iata-ma azi, in sfarsit, in fata unei ferestre mari si luminoase (atat cat imi poate aduce lumina, intr-o zi nu tocmai insorita), inghesuita in fotoliul meu pliant, rosu sange, proaspat achizitionat, contempland fascinata monitorul, ca si cum mi-as fi scos din seif vechea colectie de bijuterii… e placut. Feels safe, feels like home… si mereu cand dau detalii marunte despre viata mea, imi amintesc ridicolul unui articol citit candva, undeva, despre miscarea antibloging din state, unde opozantii blogosferei purtau tricouri cu sloganul “We don’t care what you’ve had for dinner!” … asa si noi. Cui ii pasa ca eu beau o cafea buna si ascult muzica buna si ma simt bine virtual?! … Miroase frumos. A cafea calda, facuta la ibric, ca acasa, direct in ciuda cafetierei nou noute ce zace plictisita pe frigider… aici e, acum, casa mea. Departe de tot, mult prea departe de viata mea, de perna mea, de prietenii mei si familia mea, de strada mea si locul meu de parcare…

Funny cat sunt uneori de departe de tine oamenii so-called “apropiati”… Sa luam, spre exemplu, doua prietene bune, care au descoperit blogul meu absolut intamplator, printr-o conjunctura hai sa-i spunem total-intamplatoare in care una dintre ele si-a cautat numele pe google… si asa a ajuns, cumva, pe blogul meu! Si eu care ma gandeam ca mana mea de cititori fideli am castigat-o tocmai tinand in status linkul spre blog mai bine de un an de zile…. si sigur mai am una, acasa, care nu stie nimic! … Iar acum sunt tare curioasa daca revenirea mea, asa la relantiu cum e ea, va genera ceava mai multa foiala pe aici…

Nu stiu sa spun ce s-a intamplat. Daca e mai bine, sau mai rau… Uneori rad, imi place, vad culori multe in jurul meu, alteori doar umbre, contururi fade, facts below expectations, ridic mereu ochii pe geam si ma uit inainte… orizontul e scurt, stramt, marginit de … cel mai probabil de propria mea neputinta de a gandi optimist si / sau pozitiv.

Queremos paz…
Queremos construir una vida mejor para nuestro pueblo…
Independiente…

p.s. aspir, manac o fasole si revin…

1. WarArchangel Says:
   November 24th, 2007 at 2:19 pm

   Mie,imi pasa

2. Just a perfect day… « j o c · u r b a n Says:
   May 17th, 2008 at 1:55 am

   [...] dupa miezul noptii, razand si cantand ca doi copii… Si mi-am reamintit: pentru toate acestea am venit [...]