as spune ca abia acum ma trezesc. dupa o saptamana infernala, cu recuperari in ritm cel putin alert, inchideri de luna imposibile si conflicte para / non / sau pur si simplu verbale cu “mediul inconjurator”, ma reintorc la amintirile mele de vacanta.

… repede, repede, pana nu se pierd cu totul! 12 zile de repaos la jupiter, pe litoralul nostru national, acolo unde se zice ca nu mai e deloc trendy sa mergi, poate doar la mamaia, in weekend, daca faci parte din lumea “buna” si esti dispus sa aloci 250 ron / zi pentru un sezlong.

mie insa mi-a placut enorm. mi-era asa dor de marea mea anosta, fara palmieri si adancuri transparente, fara corali, scuba diving si pestisori colorati, marea mea cu cu scoici negre, alge, meduze, guvizi si lipitori, pe care nu o mai adulmecasem de doua veri… asa ca emotia a fost similara revederii unui vechi prieten drag!

am stat la iris, un hotel cochet, nu foarte scump dar poate unul din cele mai frumoase si curate de pe litoral – pentru cele doua ** pe care le poarta, cu servicii excelente si pe care-l recomand cu maxima caldura tuturor amatorilor. aplauze pentru hotel iris.

pe de alta parte, litoralul romanesc a murit. primele seri am crezut ca jupiter e pur si simplu o statiune de familisti, oameni veniti la odihna si nu neaparat la recreere, altfel nu mi-am putut explica linistea si pustietatea de pe strazi la miezul noptii. urme de viata ici-colo, lumini palide si muzica in surdina, totul parea pregatit pentru abandonul total al sfarsitului de sezon. paragina, mizerie, oameni obositi, palizi sau copti la soare, inghesuti gramada pe cearsafuri mai vesele ca ei. scene patetice de familie: copil jucandu-se, parinti absenti, preocupati fiecare de propria sa drama interioara, de nemurirea sufletului sau de pretul exorbitant de 3 lei noi al porumbului fiert.

am pornit spre neptun, crema iuresurilor si a vietii de noapte… stupoare! liniste si pace, tineri amorezi la plimbare, grupuri de pustani la o pizza si un pahar de bere, mamici cu tatici cu copilici gramada. unde e distractia, unde dracu’ s-a dus toata lumea amatoare de viata de noapte?! ……..  n-am aflat nici pana in a 12-a zi.

dedic un moment special familiei cu care am calatorit spre mangalia, la cuseta, in data de 17 august, poate ultimii reprezentanti ai traditionalismului romanesc, oameni ce nu au auzit de painea si mezelurile feliate, si nici de sandwichurile pe care si le puteau face pachet de acasa. traiasca romanul de rand, ce trece neschimbat prin toate vicisitudinile vietii si isi conserva obiceiurile si traditiile pe foaie de ziar.

de asemenea, inchin un gand de seara si multe urari de caldura in gura militiei romane, care nu va ezita niciodata in a face excez de zel cand e vorba de a sanctiona turistii straini. sunt mandra ca militia ne apara atat de prompt de acesti delicventi, asasini si criminali refugiati pe litoralul nostru, ca se afla mereu in serviciul cetatenilor, ca ne asigura zi si noapte normele de securitate impotriva acelor haimanale, a acestor curve si fomiste, femei mizerabile si proaste, care vin in tara noastra si se plimba nonsalante cu picioarele lor lungi pe nisipurile noastre si sparg intentionat suvenirurile noastre de ghips de pe tarabe, manifestare a urii lor nestavilite de neam si tara. bah, rusoaicelor, asa va trebuie daca veniti aici peste noi! meritati toate atacurile verbale si amenintarile fizice de care ati avut parte vara aceasta pe litoralul romanesc, meritati toate apelativele vulgare si indecente cu care barbatii romani in uniforma vi s-au adresat! … bah, da-ti-ne tezaurul inapoi!
btw… rusine militia romana de proximitate!

…………………………………………………………………………………………………………………..

aici e vorba despre un rasarit rosu si cald, pe care fiecare si-l poate imagina dupa propria reteta… asta pana descopar eu cum sa restabilesc conexiunea telefon – pc.

god dammed! ma mananca de vie tehnologia si progresul.