Cu toate ca imi fur singura caciula iar efectele secundare, si implicit negative, le voi resimti din plin maine, AZI STAU. so… No task for me this morning. cu exceptia telefonului pe care nu il pot pacali sa nu sune, dar pot actiona pe filiera “am rezolvat: nu se poate”… Stau.

Asa vreau eu. Uite-asa am hotarat mai devreme, atunci cand am deschis de dimineata fereastra minuscula a biroului si, in loc de fresh air, m-a clatinat de pe picioare mirosul de fecale incalzite la 30 grade al unei conducte sparte chiar aici langa noi. My job sucks big time, care-va-sa-zica, am mai spus-o. Dar pana acum n-am avut confruntari cu acest nou inamic, mirosul acesta ingrozitor de partz fierbinte, din ala de ciorba de fasole boabe. si ma declar invinsa. Fierea mea a intrat in greva, la fel si eu.

Parafrazand un prieten ce tocmai imi spunea ca “eu in momentele de greva ma apuc sa studiez reactoarele nucleare” (acesta fiind “o chestie mai macho decat sa faci un antivirus” ), ma bate gandul sa aprind un chibrit. Sa arunc o grenada. (si nicidecum sa ma duc in padure, cum spune bancul). Sa protestez, mai mult decat in acest mod oarecum intrinsec, pentru detoxicizarea spatiului meu personal. Este un concept pe care acum l-am inventat, l-am constientizat, si pentru care cat de curand imi voi dedica intreaga energie si intregul timp de care dispun.

It’s been on the news: unul dintre colegii mei, sarbatorindu-si ultimul weekend de burlacie si totodata noul bmw de curand achizitionat, s-a GANDIT (dupa o noapte de whisky si bere), sa testeze impreuna cu prietenii performantele noii sale “masinute”. S-a urcat la volan, l-a pus in drepta pe viitorul sau nas, a accelerat… noapte, liniste, strazi libere, un adevarat extaz sa atingi viteze nebanuite… de aici urmeaza scenariul clasic: alcool + cai putere + viteza + inconstienta + teribilism = pierderea controlului + contrasens + lovirea frontala a unei dacii care circula regulamentar.
Soferul daciei a decedat, iar pasagerul din dreapta, cumnatul soferului, este inca in coma. Cei doi se indreptau in toiul noptii spre maternitatea din oras, unde sotia soferului (si sora pasagerului din dreapta) tocmai nascuse. Dumnezeu sa-i dea acestei femei puterea de a-si continua viata.

Cred ca nu vom mai merge sa dansam si sa mancam chiftelutze, ci o sa mergem sa-i ducem chiftelutze… (hahaha, what a funny stupid joke! )

p.s. Am spus ca de dimineata au venit “baietii cu clima” si dau gauri in peretii astia de beton cu un burghiu cat bratul meu de gros?! Aaa, n-am spus?! Mda, credeam ca se aude pana aici…