carrie bradshaw obisnuia sa traiasca din asta. locuind in inima manhattanului, in modul cel mai cu putinta urban, avea preocupari tipice si tot ce trebuia sa faca era sa-si puna gandurile pe coloana unui ziar. cel putin asa se petrece viata in america. sau in filme?! or it’s just my imagination.

de-ar fi atat de simplu… cum ar fi, de exemplu, sa nu fim resoposabili pentru nici o decizie in viata?! sa se petreaca toate fara nici o putinta de a le schimba, sa nu mai spunem niciodata: oare cum era mai bine sa fi facut? si totul sa vina de-a gata, cu bune cu rele, sa eliminam cuvantul dilema din dex, iar la scoala sa nu mai invatam niciodata despre conditional-optativ.

sunt satula de indoieli. de nesiguranta si teama si intrebari ce nu fac decat sa ma adanceasca in hatisul asta de incertitudini; nu, chiar nu-mi place sa traiesc asa, sa nu vad nimic in jurul meu, sa nu disting nici o luminita si nici un capat de tunel si, mai mult de atat, sa fac pas dupa pas cu teama constanta ca o sa ma loveasca trenul. damn you!

imi vreau viata inapoi. ma vreau pe mine inapoi, ma vreau din nou copil, ma vreau razand si tinand cu infinit mai multa grija de visele mele. pentru asta ar trebui ca mare parte din lucrurile prezente in viata mea sa nu mai existe. sau sa nu se fi intamplat.

p.s. this is my perfect world of green silence.

1. ovvyblabla Says:
   July 7th, 2007 at 6:33 pm

   Auuu ….. unde e aciditatea ta definitorie ?

2. carlitos Says:
   July 7th, 2007 at 7:15 pm

   … tocmai spuneam: azi nu.

   did i disappoint you? (or leave a bad taste in your mouth?)

3. ovvyblabla Says:
   July 7th, 2007 at 8:53 pm

   Profund dezamagit. Ma invatasem cu acidul.

4. carlitos Says:
   July 7th, 2007 at 9:21 pm

   well… i have my moments…
   nu puteam fi perfecta!

5. moi Says:
   July 8th, 2007 at 2:52 am

   am hotarat sa imi las ”commentul” aici…poate o sa-l citesti tu, sau altii…caci am citit aproape tot ceea ce ai scris, fie cu acid, fie plat.
   uneori am plans, alteori am ras…firesc probabil. ceea ce e cert, e faptul ca am ajuns la concluzia ca dupa 20 de ani inca judeci persoanele apropiate (sau nu), dupa propriile tale valori morale, dupa propriile pricipii,(trist de altfel…) fara sa te gandesti ca fiecare are sistemul lui de a functiona, de a judeca, propriul fel de a fi.
   haideti sa uitam de “prima impresie”, de faptul ca “intentia conteaza”. aceste doua lucruri total false ar trebui scoase definitiv din tot ceea ce inseamna fiinta noastra. ansamblul nostru, ca indidivizi, se compune din ratiune si suflet. si unde vreau sa ajung??? acolo unde ajungem sa imbinam cele doua elemente si sa putem rationaliza cu sufletul, fara insa a judeca.
   sa privim in inimile noastre, apoi in cele din jurul nostru…si sa invatam sa-i asculatm, sa-i privim sau sa-i citim pe cei ce au ceva de zis.
   multumesc carlitos, pt faptul ca imi dai ocazia de a te cunoaste asa cum nu credeam vreodata.
   p.s. multumeste bery pt aprecieri. promite sa-ti aduca dvd’ul imediat ce-l primeste.
   pusi

6. carlitos Says:
   July 8th, 2007 at 10:40 am

   
   welcome into my world. i have cookies…