“Un om trebuie sa aiba orgoliul valorii lui” – Octavian Paler.

E coplesitor sa ti se spuna ca esti cel mai bun, nu-i asa?! Mwuhahahaha… cuvintele la superlativ cad uneori mai greu decat cele mai mitocane jigniri; e simplu: nu stii sa le primesti, iti fractureaza coloana. Mergi la ortopedie, esti pus in ghips, esti indreptat. Si te trezesti incorsetat la verticala. Esti sus, nu te mai poti apleca, nu te mai poti strecura prin multime, garbovit. Eeei si acolo, sus, unde tii capul drept, e alt aer… te imbata, te face sa respiri greu, te oboseste lumina si te infricoseaza perspectiva. “Daca ma impiedic acum…, ce sus e aici, e nasol! as putea sa cad si sa ma lovesc urat de tot!”

Baaaaa!… stii cum e?! Misto! De exceptie. Te bulverseaza total, te uiti naucit in jur, iti tiuie urechile si-ti vine greu sa intelegi daca auzi ovulatii sau e doar vajaitul din tample, te hlizesti tamp si cauti din priviri acei people waving – (pauza fara puctuatie sau intonatie) – a dracului ceatza pe ochi, ce-are mah de nu se mai ridica?!
Clipa de glorie trece, perversa, te lasa plin de urme pe gat, zgariat pe spate, cu pumnul in piept. Who’s the man?!… you’re the man…. no… yes!… no…, you think?!… yes!!! suppa’fly!!!…

Si apoi: sssssssssssssssss…. te dezumfli rapid, izbit de toti peretii; despre tine nu se mai stie decat ca esti ceva… Cum sa spun… ca o bucata lipicioasa de cauciuc gaurit, de marimea unui deget de manusa. Si uite cum, ce te-a facut odata om, te-ntoarce acum atat de simplu inapoi… Tot nimic se cheama ca esti. Stii tu, mah, cum e sa fii cel mai bun?!

p.s. Acest post nu este dedicat lui cristi mungiu si clipei sale de glorie de la cannes.

1. Costin Says:
   June 6th, 2007 at 4:07 pm

   Super!