Una din micile bucurii cotidiene inca nealterate de caldura naucitoare de afara este sa deschid seara de seara calculatorul, sa accesez di.fm la sectiunea lounge sau chillout si sa ma intind cateva minute, relaxandu-ma total, undeva dedesubtul pleoapelor alungite peste realitate.

can you take my hand… and leave me home…

Ma ridic apoi, zambesc, ma scutur ca pentru a alunga de pe mine tot raul si toata nefericirea, imi trec fata prin palme si mai fac un pas. Sunt nicaieri. As vrea sa nu mai fiu eu. Si totusi mi-e dor de mine. Nu mai vreau sa vreau sa fur viata altcuiva. Sa-mi doresc lucruri pe care nu le doresc. Si sa visez vise ce nu-mi apartin.

Nu sunt nimic mai mult decat un cyber-voyeur. …nu sunt?!

perfect soul… perfect mind… perfect face… a perfect lie…