din nou duminica. somn, mancare, siesta, soare, plaja, mancare, plictiseala, lancezeala, tristete, mancare, somnolenta, somn…

… si sa nu uit. in urma cu 2 duminici s-a intamplat acest eveniment:

scazand ceea ce se vede din ceea ce aveam, ramane… mai nimic. a new beginning, cum spunea celine dion.

ma gandeam acum ca ceea ce-i lipseste acestui blog este un plus de culoare. putina veselie, ganduri in imagini, expresivitate, impact vizual… si asta-mi reaminteste ca s-a scurs mai bine de o luna de cand astept vesti bune despre sanatatea aparatelor mele foto, si inca nimic. mi-e dor sa ies pe strazi, sa ma plimb, sa ma opresc si sa declansez… offf, cat mi-e de dor, si primavara trece, curand totul va arde si se va acoperi din nou de praf.

plictiseala mare astazi. nu ca si in poza acesta, dar totusi plictiseala mare… zic eu.

am iesit si eu la iarba verde. mi-a prins bine putina lumina naturala, linistatie (cum spunea un vechi amic), caldura solara si zgomot de oameni in plin proces de agrement. ceea ce mi-a umbrit gandurile a fost o scena la care am asistat stupefiata, pe parcursul intregii dupamiezi:

o familie de supraponderali. mama si tata trecuti bine de 30 de ani si fetita lor de 6-7 ani, cantarind (dupa ochi) mult peste media copiilor de varsta ei. cei trei se aseaza la plaja. dupa nici 1 minut de la sosise, fetita incepe: mami, cand mancam?! mama: imediat, stai sa ne bronzam putin. a mica: da’ hai mami, sa mancam… mama: imediat! a mica: da’ nu mancam odata, hai mami… si tot asa vreo 10 minute. dupa care mama, exasperata, ii intinde fetei o punga mare de chipsuri. n-au trecut 5 minute pana cand punga a fost goala, impreuna cu mai bine de jumatate de litru de bautura racoritoare cu bule si E-uri, de culoare neagra. cata vreme am mai ramas acolo, cei trei purcelusi au consumat vreo 10 pungi mari de chipsuri si doua sticle mari de citro, fara sa-si fi adus la ei nimic altceva, un fruct sau macar apa. i-am studiat si am inteles ca se simteau foarte bine asa, ca asta era stilul lor de viata, reflectat de altfel si in felul cum aratau. grotesc. si, in primul rand, extrem de nesanatos.

m-am rugat sa-mi dea d-zeu sa nu ajung sa traiesc in acest fel niciodata. pentru ca din proprie vointa bag mana in foc ca n-as putea sa-mi fac vreodata asa ceva.