sub genericul “UNEORI MI-E RUSINE CA SUNT ROMAN”, declar deschisa sesiunea de licitatii pentru adjudecarea titlului de “Best Romanian Shit Ever” si sunt convinsa ca, prin efortul sustinut al unor extraordinari oameni de suflet, prin bunavointa sponsorilor si nu in ultimul rand prin aportul sustinatotilor si fanilor genului, vom reusi sa recompensam meritele acestor promotori si valorizatori ai culturii romanesti, precum si sa ne exprimam recunostinta profunda si neconditionata pentru contributia de o valoare inestimabila a acestora la conservarea patrimoniului nostru cultural.

iata propunerea zilei:

mi-amintesc de prima mea confruntare directa cu manelele, in urma cu vreo 9 ani cand, la un chef de sfarsit de liceu, am fost terorizata o noapte intreaga de originala si irepetabila “motoare, motoare”… ale carei versuri nu mi-au mai iesit niciodata din minte, de atunci.

hai motor, motor, motor… hai pe mine, c-am sa mor!
nu da tare, ca ma doare!… nici incet, ca n-am rabdare…

(refren) heeeeeeeeei… motoare, motoare, bujia e moale… si eu n-am rabdare…

ridica, te rog, picioru’… ca sa iti reglez motoru’…
ridica-le pe-amandoua, ca sa-ti bag bujie noua…

(refren) heeeeeeeeei… motoare, motoare… bujia e moale… si eu n-am rabdare…

genial . si nu a fost decat inceputul. au urmat apoi, pe rand, isteria manelelor la piranda… timisorenii stiu de ce (toata lumea fredona “cazinoul ma omoara, ca ma duc seara de seara…“, desi majoritatea nici macar nu stiau cum arata intrarea intr-un casino), apoi revolutia little shit (adi de vita – cu care personal am vorbit la telefon, dupa ce am gasit pe coperta unei casete un numar de mobil unde puteai face “comenzi” de cantari pentru nunti, botezuri si alte evenimente), gutza, putza si maimutza, urmate de salam, parizer si alte mezeluri si sunt convinsa ca sunt lipsita complet de originalitate, comparativ cu ceea ce s-a fumat deja pe marginea subiectului.

gandindu-ma retoric, imi amintesc 3 episoade relevante si distincte, cu privire la impactul manelelor asupra sistemului meu nervos:

1. petreceam un weekend romantic si relaxant la garana, la casa de vacanta a unoi prieteni. nimic mai placut decat linistea si serenitatea ce ne inconjura, decat aerul curat si proaspat care ne gadila narile, decat imaginea panoramica ce se deschidea de la terasa, nemarginita, ochilor nostri prea obositi de urban. pana cand, undeva in relaxarea deplina a serii, vecinii nostri de terasa, cazati in pensiunea alaturata, eu iesit la o bericica pe terasa lor. ingredientul special al serii: un cd-player care a urlat timp de 9 ore fara intrerupere, cu sonorul la maxim, pus pe repeat pe aceeasi cantecel:

aurul atarna greu, acuma la pieptul meu,
acumaaaaaaaaaaaaa la pieptul meu…
si-am bemveu seria 7, cu numele meu pe acte,
cu numele meu pe acteeeeeeeeeeee…
stau c-o mana pe volan, si vorbesc la celulaaaaaaaaaaaaaaar…

2. intr-o dupamiaza ploioasa de vara am urmarit cu maxim interes la tv, intr-o emisiune live de divertisment, o discutie aprinsa intre doua grupuri (sau grupari) concurente si contestatare, sustinatoare a doua tanti cu piepturi mari, cu fuste mini mulate si cizme lacuite ridicate peste genunchii bulanosi, care incercau fiecare sa-si adjudece “maternitatea” asupra unui manelo-hit al acelei veri. conflictul provenea din utilizarea a doua sintagme diferite: “pasari pradatoare” vs. “pasari rapitoare”, fiecare sustinand ca varianta sa este cea originala. am ascultat, alaturi de alte milioane de telespectatori, ambele refrene, am cantarit originalitatea si melodicitatea plina de profunzime a versurilor… apoi am fost cu totii invitati sa votam varianta preferata. in cele din urma am adormit, printre suspine, cu ochii umflati de lacrimi, asteptand ca esemes-ul meu sa apara live, pe ecran. dezolarea de a fi cenzurata de realizatori, de a nu-mi fi difuzat mesajul de solidaritate, a fost nimicitoare si m-a marcat profund si ireversibil… iar momentul meu de glorie absoluta s-a risipit inainte de a-l fi trait macar.

3. recenta intoxicare cu the one and only “jaga jaga”, ce pare a fi hit-ul anului 2007, asa cum se preconizeaza in urma audientei si succesului de box-office… cu adevarat memorabila ramane pentru sufletu’ meu bucata cu “ai lov iu beibi, ieee! ai lov iu jaga jaga…” … a! si sa nu uit… aia cu “sa ramai la ma’ta! flacau“…

p.s. tocmai am gasit acest clip mixat, o combinatie extrem de nereusita – but hot and sexy?! – intre mitul american al suprevietuirii prin jaf à la bonnie and clyde sau natural born killers, scolaritele rebele si fugare, “dezbracate” de restrictii si conveniente + scena cumpaturilor gratis sub ochii libidinosi ai vanzatorilor + mitul pustanului adoptat de gasca de femei numa’ bune de… crazy (aerosmith), cateva miscari de bikini inspirate din satisfaction (benny benassi)…
… si lista ramane deschisa imaginatiei fiecaruia. enjoy it!

1. syned Says:
   September 7th, 2007 at 2:25 pm

   tu daca mai ai melodia motoare motoare trimitemeo si mie pe mes la id -ul syned_skyzzo

2. Mai rau ca maneaua « j o c · u r b a n Says:
   April 19th, 2008 at 6:46 pm

   [...] 19, 2008 by carlitos Povesteam candva despre manelele ce au facut istorie in viata mea. NU aveam de gand sa mai abordez inca o data acest subiectde trista amintire. Dar acum [...]