am atatea de spus!

dar e atat de tarziu in noapte. sau, dupa cum tocmai mi s-a spus de dupa usa inchisa de la camera alor mei, “ai venit devreme”… asa ca ma voi rezuma la urmatoarele:

tocmai am gasit urmatorul mesaj offline pe ym: “adigrigorescu (3/14/2007 9:38:27 PM): ..pt cel/cea care n-are loc de mine sau/si il/o doare de ce/cu cine vb nu-i pot spune decat… (beeeeppp) (mass) ” … so i’m asking myself: is it something wrong with me or am i just surrounded by a bunch of idiots?!

in alta ordine de idei, din nou mi-am petrecut seara la un pahar de vin in compania prietenilor mei si a altor 3 cunostinte-invitati ai lor (one of them officially declared mentally retarded), de la care m-am intors acasa cu o suparatoare durere de cap si cu urmatoarele 2 intrebari (nu stiu cui apartin drepturile de autor):
1. daca mergi in cosmos, intr-o nava spatiala… si te deplasezi cu viteza luminii… si aprinzi farurile…. ce se intampla?!
2. cum stiu orbii daca s-au sters bine la fund dupa ce fac treaba mare?!

ceea ce mi-a amintit de intrebarile clasice legate de personajele de desene animate, de genul:
… de ce toti super-eroii poarta chiloti peste costumele lor de super-eroi?
… oare popeye chiar mananca spanac din cutie sau puterile sale extraordinare apar dupa consumul unei doze de marijuana?
… pantera roz e femeie, barbat, sau poate travestit?
… de ce toate personajele disney clasice poarta manusi albe cu 4 degete? sa fie un mesaj subliminal cu privire la viata extraterestra?
… de unde are coyotul atatia bani sa-si comande tot arsenalul acela complicat de obiecte si mecanisme?
etc., etc. … and again: i thought nicole holofcener was one of the most bored person on earth….

si, ca sa inchei pe un ton pozitiv si putin mai serios decat balariile de deasupra, am uitat cat de mult am citit in adolescenta si cat de mult mi-a placut literatura. a fost nevoie de un copil sa-mi reaminteasca asta. nu sunt ipocrita, nu sustin ca e important sa memoram biografia fiecarui exponent al culturii noastre. dar m-as bucura sa pot opri pe strada un om oarecare si el sa-mi poata povesti, cu cuvintele lui, continutul unei singure nuvele a acestui “greu” al literaturii romane si deopotriva universale.
dar da. sa ne fie rusine. pentru toate lucrurile ce le facem urat si rau in fiecare zi. si pentru cele valoroase, pe care nu le (mai) facem deloc.