↓ Politia comunitara!
Azi, marti 13, care este, nici ca se putea zi mai plina de ghinion.
La 8:30 am intrat cuminte in camera 5, c11c, a Judecatoriei Timisoara, mi-am consultat cuminte dosarul si m-am asezat cuminte pe una din bancutele aliniate cuminti in sala, pe care se inghesuisera cuminti, ca la biserica, puzderie de oameni cu umerii cazuti si cu fete vinovate. Mda… sunt o mica infractoare.
Dosarul 32. Asta inseamna coada listei, intr-un proces cu primaria timisoara, in care desi stiu ca nu se va prezenta nimeni din partea apararii, totusi nu pot cere judecarea in lipsa, teoretic existand undeva pe coridoarele judecatoriei, sau in alte sali, un reprezentant al PUTERII, ce poarta singur in spate raspunderea zilnica a zeci de procese si contestatii. Poate totusi va veni.
Trec ore in sir. avocati in robe negre intra si ies grabiti, mereu cu un aer superior si vadit preocupat. Amanari, audieri de martori, noi termene de judecata, interogatorii, un intreg ghiveci de procese civile, intr-un limbaj ce imi este complet strain. Oameni speriati, semianalfabeti, ce isi semneaza cu greutate propriile declaratii. De minim 100 de ori raspunsul “nu stiu”.
Pe bancuta mea de lemn, cu spatar ingust, timpul incepe sa treaca din ce in ce mai greu. Imi pierd rabdarea, durerea de spate devine tot mai puternica, imi amintesc cu disperare ca mi-am uitat telefonul acasa si nici macar un bubbles nu pot juca. De pe podiumul ei, judecatoarea priveste uneori in sala, peste ochelari, ridica tonul cerand liniste si surade satisfacuta de privelistea din fata ei: oameni exasperati, nerabdatori, asezati in pozitii dintre cele mai bizare, incercand sa pacaleasca in orice fel spararele bancutelor.
Uit sa mai ascult zgomotul din jurul meu, ma concentrez pe formularea unui discurs cat mai convingator, care sa justifice reclamatia mea. “Doamna Presedinte, nu am cunostinte juridice si prin urmare nu cunosc codul procedural prin care imi pot sustine punctul de vedere in acest caz; totodata, din ratiuni financiare, nu mi-am permis angajarea unui avocat care sa ma reprezinte. de aceea, in completarea declaratiei mele initiale, ce sta la baza constituirii acestei plangeri contraventionale, nu doresc decat sa mentionez ca, asemeni majoritatii cetatenilor acestei tari, nu cred in corectitudinea si transparenta derularii unui proces civil impotriva unei institutii a statului. So f#$k the sistem, f#$k you all!“. Si toate acestea in timp ce, cocotata pe pupitrul de audiere cu o mana ma rad in cap, in semn de protest, manevrand o masina de tuns cat mai zgomotoasa (si nu, nu sunt fan britney!), cu cealalta mana fluturand plina de convingere si disperare un steag o grenada cu degetul mare agatat in cui…
Declar solemn: refuz sa achit 1000 lei pentru parcarea neregulamentara pe o portiune de pamant batatorit, “destinata spatiului verde”, pe care n-a crescut fir de iarba de cand ma stiu, care se afla paradoxal in fata sediului Telpark, pentru care noi, cetatenii onesti si prosti ai orasului Timisoara platim anual milioane de lei destinate amenajarilor de parcari pe raza municipiului, sediu care, din nou paradoxal, se afla pe o strada lunga de-a lungul careia este interzisa parcarea de la un capat la celalat, strada pe care zi/noapte stationeaza zeci de masini ale riveranilor si clientilor acestei institutii subordonate primariei, amenda pe care am primit-o pe considerentul ca (citez din discursul plin de substanta al agentului constatator) “Celorlalti le-am dat avertismente verbale; cineva trebuia sa ia o amenda azi”, CARE ESTE.
Am termen pana in 24 aprilie sa inventez un martor si o poveste credibila despre bunele mele intentii, despre simtul civic ce zace undeva ingropat bine in fiecare cetatean, despre profesia mea de asistent social, datorita careia – in parte – am deschiderea si disponibiliatea de a-mi petrece o dupamiaza grebland si imprastiind seminte de iarba in perimetrul pe care am parcat, ca si solutie punitiva alternativa… Am capul plin de aberatii pe care nu ma va impiedica nimeni sa le debitez data viitoare, pentru ca nu am nimic de pierdut si e sansa mea de a protesta impotriva sistemului, intr-un mod cat mai stupid si mai anti-social!
p.s. Cineva interesat in constituirea unui grup de propaganda si suport?! 
Tricouri, pancarde, marsuri, greva foamei, terorism terorizare, legarea cu lanturi de portile judecatoriei…
March 14th, 2007 at 3:20 pm
te rog editeaza cuvantul ‘terorism’ din p.s.
In primul rand ca este deja un cuvant gol, golit de substanta prin folosirea pana la saturatie de catre ‘establishment’ si mass-media.
In al doilea rand pentru ca intreaga idee de ‘terorism’ a fost inventata de catra serviciile secrete (sau de catre cei care au creat si folosesc serviciile secrete) tocmai pentru a ii prosti si subjuga si mai tare pe aia multi care’incearca sa pacaleasca spatarele bancilor’ si raspund cu ‘nu stiu’ la cele mai multe din intrebarile pe care le intalnesc.
De aia.
…da’ pana la urma, de ce ma agit, e blogul tau, scrii in el ce ‘vrea muschii tai’
sorecarul cu parul zburlit pe ceafa
March 14th, 2007 at 4:51 pm
March 16th, 2007 at 11:34 pm
Imi scot dintii unul cate unul in semn de protest in fata primariei! Incep cu cei pusi! >:P
March 16th, 2007 at 11:52 pm
24 aprilie, ora 9:00 a.m., judecatoria timisoara.
bring some sandwiches…
April 12th, 2007 at 2:55 pm
ce mai faceti?
May 8th, 2007 at 10:42 pm
[...] o vecina curva, un frate mai mic spargator de masini, sau pur si simplu ai circulat fara bilet sau ai parcat usor neregulamentar si astfel te-ai ales cu umblatul prin salile de judecata, razboindu-te cu mana lunga si nemiloasa a [...]
September 30th, 2007 at 1:19 am
[...] 30th, 2007 by carlitos sa nu uitam ca la inceputul anului am luat o amenda de la militienii comunitari. continuarea? m-am judecat cu ei si am castigat cu propriile mele [...]
December 22nd, 2008 at 7:14 pm
http://www.petitieonline.ro/petitie/desfiintare_telpark_timisoara-p39410045.html