lucrez de mai bine de 1 an in cadrul unei companii multinationale, avand reprezentante in 21 de tari, insumand cateva mii de angajati, in cadrul careia m-am luptat sa ma angajez dupa ce am citit pe pagina lor de web urmatoarea prezentare:

“Cutarica” is a successful and constantly expanding transportation/logistics company.
Our specialty is air and sea freight as well as road transportation.
We act globally – and we are successful in what we do.

Our market positioning with the professional network in Central and Eastern Europe offers
excellent growth opportunities. We consider competitive intensity as both an engine of and a
chance for further improvement of our market position.

New challenges make us constantly look for independently thinking employees with the
high level of personal engagement and who enjoy commitment.
We offer an excellent working atmosphere, on the job training, lectures, superb growth opportunities as well as performance-oriented remuneration.

echipa din romania, tanara, dinamica si plina de initiativa, mi-a facut in primul moment impresia unei haite de caini veseli, fericiti si plini de colaci in coada. iar eu sunt o visatoare, cred in catei si in colaci. primele 3 zile am fost fascinata. apoi minunea s-a risipit, au aparut primele probleme, primele conflicte si inaintea mea s-a deschis un sir nesfarsit de zile, saptamani, apoi luni proaste, foarte proaste, si din ce in ce mai proaste. anus, pana atunci coleg, mi-a devenit curand sef, decorat cu functii pompoase pentru “merite deosebite”, i s-a pus biciul in mana si i s-a dezlegat lantul. asta s-a intamplat odata cu venirea verii, pe cand am bagat cu totii cizmele in dulap si am trecut la incaltamintea decupata. am aflat atunci, impreuna cu celelalte 6 colege ale mele, ce insemna sa ai bube inflamate pe degetele de la picioare, ciuperci netratate si unghii lungi maronii, incovoiate si incarnate asemeni ghearelor animalelor de prada. (culmea ca ceea ce pe noi ne oripila in fiecare dimineata si ne provoca noaptea vise negre, lui i se parea normal si cu nimic deranjant – “ce sa fac?! asa-s unghiile mele”). am sesizat apoi ca lookul acesta trendy se voia in armonie cu camasile de matase, inflorate, asortate la mereu aceeasi pantaloni de stofa groasa in carouri, cu slitul mereu desfacut, cu sapca albastra purtand sigla companiei, niciodata spalata in interior, si nu in ultimul rand cu slapii de musama crapata. anus s-a transformat din coleg in stapan, usor au disparut pauzele de masa, momentele de relax, discutiile prietenesti din birou, respectul reciproc, transparenta, incredrea si onestitatea, lasand loc injuriilor, persecutiei, suspiciunilor, conflictelor inter-personale, umilintelor verbale, curselor “la negru” si abuzurilor profesionale de orice fel.

lucrez intr-o companie multinationala de prestigiu, care ma plateste gras ca sa ma prostituez moral 10 ore/zi, 5 zile/saptamana. o companie in care statutul de Femeie te impiedica sa beneficiezi de masina de serviciu, de participarea la decizii organizatorice, de a detine orice fel de functie si, nu in ultimul rand, a fi Femeie implica a nu primi niciodata sansa de a avansa ierarhic. in aceasta companie se promoveaza modelul “cosului cu fructe” pe care ti-l livreaza seful acasa atunci cand esti bolnav, pentru a fi verificat daca intr-adevar esti imobilizat la pat.

lucrez intr-o companie in care nu mai sunt stapana pe timpul meu liber, nu am dreptul sa NU raspund la telefonul de serviciu – indiferent de ora la care acesta ar suna, nu am dreptul sa fiu bolnava, sa dorm daca sunt obosita, sau sa ma relaxez daca sunt tensionata – decat cu acordul sefului meu.

lucrez intr-un birou in care 7 femei asculta zilnic replica tipic romaneasca “nu-ti convine, lasa pe altul” (“nimeni nu-i batut in cuie. sunt destule FOMISTE absolvente de facultate care sa-ti ia locul pe jumatate de salar”) si care dau din umeri, zambesc intelegator, in timp ce se reintorc cuminti in banca si continua sa trebaluiasca la fel ca si furnicile in musuroiul lor. in acest birou, chiar astazi, am fost informate oficial ca: “Daca va f#teti imediat dupa program, in cursul dupamiezii sau serii, aveti voie sa nu raspundeti la telefon maxim trei-sferturi-de-ora!”

am un sef mitocan, marginit, bisnitar, hot, misogin, ipocrit, lingau, retardat, psihopat, jegos, analfabet si epitetele vor continua intr-un later edit mereu deschis. seful meu e un ZEU, la picioarele caruia au ingenunchiat cuprinsi de veneratie toti sefii lui. la fel ca in atatea alte companii, seful meu are un salar halucinant pentru a nu face nimic, pentru a-si exprima public cele doua crezuri: “dezbina si stapaneste” + “nu conteaza angajatul, conteaza doar banii” si pentru a se plimba linistit prin tara in scopuri “de serviciu”, despre care n-a dat niciodata o explicatie nimanui.

lucrez in cadrul unui colectiv compus din 5 barbati “manageri”, carora li s-au oferit masini de 18mii euroi bucata, si 10 femei subordonate lor, carora nu li se aproba schimbarea telefoanelor-lanterna nokia 1100 atunci cand se defecteaza; un birou in care cei 200 mp de podea sunt maturati si fecati cu mopul, prin rotatie, de angajati, cu o toaleta comuna in care barbatii par sa nu nimeresca niciodata interiorul wc-ului, iar femeile fac zilnic mountain-climbing pe marginile lui.

multumesc pe acesta cale companiei care m-a primit la sanul ei si m-a adoptat cu caldura in cadrul acestei familii mari, unite si fericite, multumesc pentru toate satisfactiile profesionale care mi s-au oferit si profit de acesta ocazie pentru a-mi declara inca o data loialitatea si deosebita consideratie fata de colegii si superiorii mei, precum si fata de principiile si valorile profesionale de inalta clasa pe care compania le promoveaza in randul angajatilor sai!

1. sorecarul Says:
   March 12th, 2007 at 7:03 pm

   acu’ pe bune, si fara nici o ironie, daca nu-ti convine, (iar eu nu pot sa imi imaginez cum ai rezistat pana acum) de ce nu lasi pe altul?
   Cu ce ai gresit si fata de cine sa muncesti in conditiile astea?
   Baga-i in [cenzurat] mamii lor si cauta-ti altceva. E viata ta, fiecare zi care trece in conditiile astea nu se mai intoarce.
   DE CE?

2. carlitos Says:
   March 13th, 2007 at 10:58 pm

   pentru ca fiecare zi care trece e inca o zi in care imi promit ca in scurt timp voi face ceva cu viata mea, si totusi rutina si comoditatea si un oarecare confort financiar ma fac mereu sa aman momentul marii “schisme”… pe de alta parte, am gresit o data sa sar din lac in put, am ajuns la mai rau si m-am convins obiectiv ca in domeniul meu niciunde nu e mai bine.
   mancatorie de rahat, de la cel mai mic la cel mai mare. dar sunt optimista, momentan incerc sa fac haz de necaz.

3. a mai trecut un weekend... « j o c · u r b a n Says:
   April 22nd, 2007 at 6:04 pm

   [...] cine nu stie despre ce vorbesc, eu lucrez [...]

4. carlitos Says:
   April 22nd, 2007 at 6:35 pm

   @ sorecarul: cu intarziere, am raspuns…