Timisoara, piata libertatii, ora 8:30 a.m., dimineata insorita, -2°C: un individ intre doua varste, mustacios, descult si dezbracat la bustul gol, purtand doar o pereche de pantaloni de panza, traverseaza linistit strada. Masinile franeaza, soferii claxoneaza iritati, barbatul se plimba absent pe mijlocul strazii, ducand cu el un brat de carpe mototolite. Dupa cateva minute de plimbare, sub privirile consternate ale trecatorilor si soferilor blocati in trafic, individul se apleaca linistit, isi aseaza zdrentele pe sosea, se intinde pe ele, se ghemuieste si inchide ochii.
Doar atat. Am trecut cu microbuzul nostru, nu stiu ce s-a intamplat apoi, masinile si-au reluat circulatia ocolindu-l cu grija, ca si cum acolo ar fi fost dintotdeauna locul lui de somn. As da orice sa stiu povestea acestui om. Trecem pe strazi ca umbrele, mereu absenti, si nu bagam niciodata de seama cum VIATA se consuma in jurul nostru, in nenumarate feluri si culori, se iroseste fara ca noi sa ne conectam vreodata la pulsul ei.