ciudat, ieri m-am gandit intreaga zi cat de bine imi va fi sa pot aceeasa acest blog de fiecare data cand voi simti nevoia sa evadez din mijlocul acestei menajerii… aveam atatea idei, atatea replici personale la ceea ce citesc frecvent in alte bloguri. acum nimic. as spune ca job-ul ma stoarce de ultimul gram de inspiratie, si tot ce-mi lasa in gura e un gust de lamaie acra, sau amara, oricum ceva ce-mi face gura punga, ma strapezeste si ma forteaza sa ma comport ca un animalut dresat.
am atatea de facut! cu cat sunt mai ocupata, cu atat ma simt mai dornica sa fentez sistemul, sa vada lumea asta cat de mult muncesc eu, cat sunt de absorbita de ecranul monitotului si de tastatura asta maltratata de degetelele mele… inca nu stiu mare lucru despre tag-uri, technorati, trafic, uploaduri de clipuri si poze etc… voi invata despre toate astea pas cu pas si sper ca in timp voi gasi pentru gandurile mele forma pe care o caut de atata vreme. cele 9-10 ore zilnice de munca imi par a fi cel mai bun prilej sa fac toate astea.
probabil de colegii mei voi tot povesti, atunci cand ridicolul dicutiilor dintre ei va cantari mai greu decat lenea de a pierde timp pretios scriind despre toate astea… pentru inceput, si pentru ca nu cumva sa uit, il citez pe anus (seful meu direct, “National Trucking Manager”, licentiat in transporturi, absolvent al diferitor cursuri de operator / coordonator transporturi etc., om care se vrea “greu”): “BAh! Unde-i, bah, Blejoiul?! In judetul Pitesti?!”